Retrospectiva anului 2016 (I): Guvernul Cioloș

Evident, din punct de vedere al politicii interne (strict politic vorbind), cel mai important eveniment al anului 2015 a fost preluarea actului de guvernare de către domnul Dacian Cioloș și de către echipa domniei sale. Într-adevăr, frumoasa zi de marți (uitați de cele trei ceasuri rele!), 17 noiembrie 2015, ne-a adus, la un an de la câștigarea alegerilor prezidențiale de către Klaus Iohannis și după mai puțin de trei ceasuri de dezbateri (din nou, uitați de ceasurile rele!), un nou guvern. Guvernul Cioloș.

Un lucru bine făcut, zic eu. Și un pas. În ce direcție? Vom vedea, hai să nu ne luăm după declarațiile celor direct implicați (Președinte, Premier desemnat, lideri politici, etc.), pentru că Dumnezeu a dat oamenilor cuvântul (și) pentru a își putea ascunde gândurile.

O întrebare ar merita totuși să fie pusă, chiar și în aceste zile care, nu-i așa, aparțin (încă) lunilor de miere între un guvern nou învestit și ceilalți participanți la jocul politic, inclusiv societatea civilă, presa, etc. Întrebarea este: „Al cui este guvernul Cioloș„?

Să analizăm pe rând mai multe răspunsuri posibile:

Guvernul Cioloș este al României 

Constituțional, corect, nu discutăm prea mult. Deși, prin prisma traiectoriei profesionale a unora dintre membrii săi, au fost formulate și alte răspunsuri, cum ar fi guvern al UE sau guvern al finanței mondiale… Desigur, este unul dintre farmecele indeniabile ale miticilor ce suntem să punem sub semnul îndoielii și al zeflemelii cam tot ce ne interesează, oricât de greu de consecințe ar fi gestul nostru. Repet, Guvernul Cioloș este al României, și punct. Dincolo de asta?

Guvernul Cioloș este guvernul românilor

Derivat din prima aserțiune, pe fond este adevărat: la urma urmei, acest guvern va determina, pentru următoarea perioadă, viața de zi cu zi a cetățenilor români trăitori în România. Dincolo de asta, ar fi de discutat.

Pentru că guvernului Cioloș îi lipsește legitimarea supremă care poate veni doar din alegeri corecte, desfășurate la termen sau anticipat. Deci Guvernului îi lipsește acea legitimare directă care vine din votul popular.

Desigur, el este un guvern legitim, deoarece are învestitura Parlamentului. Numai că evenimentele recente, vocile străzii, ale tinerilor frumoși și liberi, au pus la îndoială legitimitatea actualei clase politice, inclusiv legitimitatea Parlamentului rezultat din alegerile anului 2012.

Dacă într-adevăr acestui Parlament îi lipsește legitimarea morală, atunci se poate pune întrebarea: câtă legitimitate are un Guvern învestit de un Parlament lipsit de legitimitate (așa cum clamează vocile amintite mai sus, care sunt mai luate în seamă, se pare, decât milioanele de alte voci care i-au votat pe actualii parlamentari)?

Deci, Guvernul Cioloș este și nu este al românilor, și putem considera acest fapt ca unul tipic unei societăți care suferă de profunde fracturi, unei Realități care cuprinde nu două, ci chiar mai multe Românii. Cărora dintre aceste Românii, cărora dintre români le va satisface Guvernul Cioloș așteptările, vom vedea. De abia atunci vom putea răspunde dacă Guvernul a fost al tuturor românilor, al majorității românilor sau a fost doar Guvernul unor facțiuni sau grupuri de interese, dinlăuntrul sau din afara țării. Să sperăm binele, să ne temem de rău…

Guvernul Cioloș este al domnului Cioloș 

Pare o tautologie, dar nu este tocmai astfel. Afirmația este adevărată parțial prin prisma faptului că Guvernul, în mass-media, a fost şi va fi desemnat mai mult ca fiind Guvernul Cioloș decât ca fiind Guvernul României. Dar dacă afirmația ar fi adevărată, aceasta ar însemna că nominalizările pentru portofoliile ministeriale, bune sau rele, i-au aparținut în exclusivitate premierului desemnat. Cel puțin pățania cu primul nominalizat la Ministerul Sănătății mă face să gândesc că, în cazul unora dintre miniștri, premierul Cioloș a agreat persoane primite pe o listă, lungă sau scurtă, chiar fără a le studia în prealabil CV-urile, cu alte cuvinte fără să cunoască prea bine cu cine va conlucra. Altfel spus, într-o oarecare măsură, miniștrii nu sunt ai săi, ci ai entităților, politice sau de altă natură, care au alcătuit acele liste – liste apoi acceptate de către premier. Este adevărat, în timp, chiar și acei miniștri primiți „la pachet” de către premier ar putea să devină „ai săi” – dar asta depinde de abilitățile de lider ale domnului Cioloș. Însă presupunerea, întemeiată din punctul meu de vedere, că avem de-a face cu un melanj dintre nişte miniștri în fapt impuși premierului şi alții, aleși de către acesta, nu este de bun augur pentru coeziunea echipei guvernamentale. Și anulează în fapt afirmația cum că Guvernul, prin titularii portofoliilor ministeriale, ar fi al premierului Cioloș.

Guvernul este al partidelor

Partide care și-au exprimat preferința pentru anumite portofolii ministeriale, avansând chiar anumite nume de specialiști pe domeniile respective, specialiști în prezent fără calitatea de membru de partid dar aflându-se (încă) în aria de influență sau de interes al partidului care a făcut propunerea.

Afirmația nu poate acoperi întreg evantaiul celor nominalizați, chiar dacă pare mai mult decât credibilă pentru unii dintre aceștia. Cei care cred că știu cum se învârte moara la apa politicii dâmbovițene, au emis deja afirmația cum că, din punct de vedere al afinităților politice sau personale, se pot regăsi în acest guvern social-democrați, tăriceniști, băsiști, țărăniști, macoviști… Lipsesc din enumerare cei de afiliere national-liberală și acei cinci ”acoperiți” amintiți de Paul Goma. Primii pentru că nu există (?) iar ceilalți pentru că… ei bine, pentru că vom afla despre adevărul lor, nu-i așa, atunci când vom afla adevărul despre atentatul de la Dallas. Dar dacă Guvernul nu este întru totul al domnului Cioloș, el nu este întru totul nici al partidelor. Există în Guvern câțiva tehnocrați (sau specialiști) fără îndoială neafiliați politic, cel puțin deocamdată.

Guvernul este al serviciilor

Afirmație greu de controlat, cu atât mai mult cu cât solicitarea pe procedură din timpul dezbaterilor din 17 noiembrie, ca membrii Guvernului să declare dacă sunt sau nu agenți acoperiți, nici măcar nu a fost luată în seamă. Se pot face tot felul de presupuneri, dar în lipsa capacității de a le verifica, orice presupunere poate fi negată de plano.

Guvernul este al Președintelui Iohannis

Probabil cel mai adecvat realității dintre toate răspunsurile posibile. Căci fără Președintele Iohannis acest guvern nu ar fi existat. Adevărat, a fost o combinație de factori: acțiunea decisă a Președintelui, combinată cu non-acțiunea Partidului Național Liberal și acțiunea formală a Partidului Social Democrat, în ceea ce privește nominalizarea unui premier venit dinspre partidele parlamentare. Dincolo de acest fapt, Premierul (și posibil câțiva miniștri) au ajuns la guvernare via Cotroceni, partidele au acceptat nominalizările  făcute (uneori pripit, cum a arătat incidentul Guseth) pentru că acestea aveau girul Președintelui Iohannis, iar votul din 17 noiembrie nu s-a datorat atât calității echipei ministeriale, cât faptului că partidele parlamentare, în lipsă de soluții proprii și încă în starea de derută prilejuită de evenimentele post-Colectiv, au urmat în orb linia trasată de către cea mai puțin compromisă instituție democratică a statului român, și anume Președinția.

Dar istoria politică recentă a demonstrat că premierii care și-au dorit o mai mare independență față de Președinție au obținut-o (Tăriceanu și Ponta, ambii în epoca Băsescu), tot așa cum alți premieri au urmat neabătut liniile directoare trasate în dealul Cotrocenilor (Emil Boc). Între aceste limite se va plasa domnul Cioloș – și îmi vine greu să cred că le va depăși în vreun sens sau altul. Viitorul ne va demonstra deci dacă Guvernul Cioloș, inițial un guvern al Președintelui Iohannis, va rămâne tot astfel pe tot parcursul mandatului sau se va apropia în mai mare măsură înspre una dintre ipotezele menționate mai sus.

Se pare că nu avem, în urma acestei succinte analize, un răspuns cert, definitiv, la întrebarea ”Guvernul cui este Guvernul Cioloș?” Să ne mângâiem cu  gândul că poate nici nu este important răspunsul. Și că, în fond, esențială nu este întrebarea al cui este acest guvern, ci cum vor arăta politicile publice promovate de către Guvern, ce va face acesta pentru românii de azi și de mâine, ce va lăsa în urmă. Dar asupra viitorului, nefiind clarvăzător, nu mă voi pronunța.

alte articole similare: RETROSPECTIVA ANULUI 2016 (II): PNL A RĂMAS ÎN OPOZIȚIE