Învățământul românesc preuniversitar: avântul prăbușirii

ZlatiRecent MENCȘ a dat publicității (în două tranșe – erori umane, deh!) rezultatele simulării Examenului Național 2016. Rezultate firești, în trendul ultimilor ani: circa jumătate din cei care vor absolvi clasa a VIII în acest an școlar nu au trecut pragul acestui examen simulat – 10% nu s-au prezentat, foarte probabil consiliați de către părinți sau cadrele didactice, iar din cei care au dat față cu probele examenului, doar 44% au obținut media 5, în special din cauza notelor de la matematică (67% din elevii care au dat testul la această disciplină au obținut sub nota 5).

Desigur, se pot tenta soluții care să îmbunătățească situația notelor și a mediilor, iar MENCȘ va întreprinde, prin inspectoratele școlare, acele măsuri care îi stau la îndemână. Mă tem că, vorba populară, nimic nu se îngrașe în ajun și, în cazul replicării dificultății subiectelor de la simulare în cazul Examenului Național, rezultatele vor fi, mai mult sau mai puțin, aceleași. Asta dacă nu cumva o minune (din acelea care se cam întâmplă în fiecare an, în zeci de mii de cazuri) va avea loc în sălile de clasă, iar Sfânta Informație nu va pogorî, pe neștiutele Sale căi, din eternitatea cunoașterii umane până pe foile format A4. Dar minunile, cât sunt ele de minuni, nu fac decât să fardeze trista realitate: avem un învățământ românesc suferind și vom avea nevoie de ani mulți ani, idei, muncă îndârjită, manageri corecți și nu în ultimul rând bani pe măsura provocării însemnând reclădirea sistemului de învățământ o implică.

Problema nu este în sălile de examen, ci în cei 8 ani de învățământ preuniversitar – căci Examenul Național nu face decât să culeagă roadele efortului educațional prestat în perioada întregii școlarități de către elevi, părinții și dascălii acestora. Astfel încât, dacă dorim soluții reale care să rezolve problemele reale și de lungă durată, un efort conjugat ar trebui să fie pus în aplicare.

Între altele, mă îndoiesc că sistemele instituționalizate care au sub lupă școala românească vor putea fi eficiente în identificarea integrală, corectă a problemelor, atâta vreme cât un grafic precum cel de jos (media multianuală la clasă a absolvenților de clasa a VIII-a de anul trecut) nu a tras nici un semnal de alarmă în conștiința trează a managerilor învățământului românesc. Grafic care mie unuia îmi spune că respectivele medii sunt, într-o proporție semnificativă, mistificări ordinare  – mai ales dacă sunt corelate cu rezultatele acelorași elevi în cadrul examenelor naționale.

Ceea ce se poate face, și ar fi trebuit făcut încă de ieri, este să începem să discutăm despre realitățile școlii românești, fără teama de a spune adevărul. Iar esența acestui adevăr este aceea că învățământul preuniversitar  trăiește, de mulți ani, într-o minciună instituționalizată, minciună în care cele câteva sute de olimpici sunt scuza pentru zecile, sutele de mii de elevi care nu fac față procesului educațional așa cum este el proiectat și implementat acum.

Această dezbatere națională ar putea oferi câteva idei. Dar ideile vor muri precum florile primăverii, dacă oamenii politici nu vor oferi cadrul legal și instituțional necesar școlii românești pentru ca aceasta să se vindece. Cadrul legal și instituțional care să poată face posibile scrierea unei curricule adaptate realităților societății românești, consolidarea unui corp profesional bine pregătit și bine plătit, asigurarea egalității de șanse a elevilor, parcursuri școlare adaptate la caracteristicile individuale ale tinerilor, obiective clare, cuantificabile care să poată face posibilă urmărirea progresului școlar al elevilor și cel instituțional al școlilor care pregătesc acești elevi.

Între timp, cine oferă la modul real, nu doar în vorbe, 6% din PIB pentru învățământul românesc? În fapte, nu în vorbe…

alte articole relevante pe aceeași temă:

Anunțuri

Etichete:, , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: