Este cunoscută convorbirea dintre o victimă și un operator 112. Victima cerea ajutor imediat, operatorul îi răspunde că poliția va interveni, dar nu chiar acum, pe moment. Concluzia: cineva moare, și nu este operatorul 112.
O singură constantă: USR vrea schimbarea guvernului, dar nu vrea să guverneze
România este în pragul unei crize politice majore. Vom afla în câteva ore de la iubitul nostru Președinte cum vede acesta calea de aur a rezolvării crizei, dar există destul de bune șanse ca guvernul PSD să cadă, punându-se astfel problema unui nou guvern, care să gestioneze treburile țării până la alegerile parlamentare, desfășurate la termen sau anticipat (însă practic, varianta anticipatelor poate fi considerată ca fiind exclusă).
Ei bine, în momentul în care partidele ar trebui să manifeste maxim de responsabilitate, unele făcând un pas în spate iar altele făcând un pas în față, USR se derobează de răspunderea guvernării.
Principial, useriștii au dreptate: actul guvernării derivă din acela al derogării, de către popor, a dreptului suveran de a administra afecerile poporului, adică ale statului. Într-o democrație, acest act se face doar prin intermediul alegerilor (parlamentare). Alegeri care stabilesc o anume configurație politică dând naștere unei majorități parlamentare și guvernamentale.
Dar atât teoria cât și practica politică arată că se poate guverna și fără a avea în spate o astfel de majoritate constituită, ci doar atâtea voturi (la nevoie negociate bob cu bob) pentru a rezista la guvernare și pentru a trece acele legi pe care guvernul (minoritar!) și partidele care îl sprijină le consideră esențiale. Guvernele Isărescu (2000), Tăriceanu (2007-2008) și Dacian Cioloș (2015-2016) sunt bune exemple în acest sens, chiar de la noi din țară.
Nu discut aici performanțele unor guverne minoritare; ele nu pot fi, evident, decât cel mult mediocre. Dar atrag atenția că de ambele guverne ne-am fi putut lipsi – existau forțe politice care puteau, dacă ar fi dorit, să umple golul creat la un moment dat. S-a preferat varianta guvernului minoritar, politic sau tehnocrat, pentru că PSD se pregătea pentru alegerile parlamentare și prefera să conducă prin marionete (Tăriceanu, Cioloș) atent supravegheate din Parlamentul dominat de social-democrați. Dar, la urma urmei, perioadele de care vorbim erau perioade de creștere economică, faptul că politic vorbind guvernul era minoritar nu îl împiedeca să gestioneze treburile unui stat, aparent, fără mari probleme economico-financiare.
Altul este cazul României, acum. Guvernarea PSD, prin politicile populiste promovate, a dus finanțele statului pe marginea (dacă nu cumva nițel dincolo de această margine) prăpastiei. Dacă criza economică a unor mari state europene va continua și se va adânci, nu este exclus ca o criză ce va depăși magnitudinea celei din 2008-2010 să ne lovească, efectele ei fiind amplificate tocmai datorită populismului deșănțat al ultimilor 3 ani. România are nevoie de o guvernare corectă, care să anticipeze și aplaneze efectele unei astfdel de crize, și care să pună capăt exceselor pesediste.
Partidul Național Liberal este gata să își asume riscurile unei astfel de guvernări. Dar, în fața unei provocări istorice, USR+ dau îndărăt. Desigur, useriștii sunt gata să salveze România. Dar nu acum, ci mai încolo: după alegerile parlamentare.
România se îneacă la mal. USR nu se aruncă în valuri pentru a tenta salvarea, zicând că nu are atestat de Salvamar. Începi să te gândești, oare știe să înoate?
PS1 Desigur, politic vorbind calculul USR+ este corect. O guvernare, acum, poate să însemne procente multe în minus, la anul. Doar că acest calcul, cinic, se face în favoarea USR+ și în defavoarea României.
PS2 Tot de domeniul evidenței este și faptul că PNL, dacă ajunge la putere, va avea o viață grea spre imposibilă, indiferent de numărul aliaților de conjunctură. Că, poate, ar fi bine să adopte strategia de „vorbește și fugi” a USR+.
PS3 Nu în ultimul rând, nu mai sunt sigur că PNL are oamenii potriviți în unele posturi cheie. Dacă mă iau după ieșirile furioase ale domnului Cîțu în social-media, parcă mai bine ar fi cu PNL în opoziție, decît cu PNL la putere (și operând după metoda Ciomu).
Later Edit o excelentă postare, care spune lucrurilor pe nume, o are Adriana Duțulescu, redactor șef DIGI24 (întoarce DIGI armele?):
Radu Zlati 
Un guvern bun ar putea sa fie foarte bine si minoritar intr-o tara normala si civilizata. La fel, intr-o tara normala si civilizata nu ar fi data ca o fatalitate imposibilitatea organizarii alegerilor anticipate. Lucrurile pot fi foarte simple daca toata lumea care declara ca e nevoie de alegeri anticipate trece si la fapte prin vot in parlament.
ApreciazăApreciază
nu veți găsi o unanimitate politică în privința anticipatelor. Nici în alte state nu s-ar găsi, dar acolo sunt alte proceduri constituționale. Din fericire pentru ele.
ApreciazăApreciază