IA — Asemănări între WW2 și WW3

„Asemănările structurale sunt neobișnuite și nu sunt întâmplătoare.
În ambele cazuri, oligarhia occidentală s-a confruntat cu o amenințare sistemică sub forma unui stat socialist care a demonstrat o alternativă la exploatarea capitalistă. În anii 1930, Uniunea Sovietică era cea care supraviețuise războiului civil, invaziei străine și blocadei economice și se industrializa rapid sub o economie planificată. În epoca actuală, China este cea care a eliminat foametea, a scos 800 de milioane din sărăcie și a construit cea mai mare bază industrială din lume sub conducerea unui Partid Comunist. În ambele cazuri, oligarhia nu a putut tolera existența unei alternative socialiste de succes și a căutat să o distrugă.
În ambele cazuri, oligarhia a selectat o figură de referință care putea fi folosită pentru a executa strategia și apoi a fi învinovățită pentru consecințele acesteia. În anii 1930, a fost Hitler. Industriașii și finanțatorii germani care au finanțat ascensiunea nazistă la putere – Thyssen, Krupp, Siemens, IG Farben și sistemul bancar…” dinastii — nu împărtășeau ideologia lui Hitler. Îl vedeau ca pe un instrument util pentru a zdrobi mișcarea muncitorească germană, a demonta stânga socialistă și comunistă și a distruge Uniunea Sovietică. Intenționau să-l folosească și apoi să-l dea jos când nu va mai fi necesar. Au calculat greșit, dar strategia era clară. În epoca actuală, este Trump. Oligarhia are nevoie de cineva care să arunce în aer aprovizionarea globală cu energie, să prăbușească economia mondială și să sărăcească miliarde. Au nevoie de cineva atât de evident nesăbuit și compromis personal încât întreaga catastrofă să poată fi atribuită ulterior patologiei sale individuale. Ideea nu este de a instala un dictator permanent. Ideea este de a realiza distrugerea și apoi de a da vina pe distrugător.

În ambele cazuri, strategia a fost de a transforma într-o armă un reprezentant împotriva statului socialist. Hitler a fost construit ca un bastion împotriva bolșevismului. Puterile occidentale au refuzat să intervină în timp ce se reînarma, sperând că se va întoarce spre est și va distruge URSS. Politica de conciliere de la München nu a fost lașitate. A fost un calcul strategic că un război nazist împotriva Uniunii Sovietice ar servi intereselor occidentale. Strategia actuală folosește Ucraina ca reprezentant împotriva Rusiei. și Israelul ca intermediar împotriva Iranului, ținta finală fiind China. Intermediarii sunt de înlocuit. Obiectivul este distrugerea rivalilor suverani.

În ambele cazuri, strategia a eșuat, dar încercarea a provocat suferințe umane catastrofale. Hitler nu s-a oprit la granița sovietică. S-a îndreptat spre vest și aproape a cucerit Europa înainte de a fi distrus. Încercarea de a folosi fascismul ca armă împotriva socialismului a dus la moartea a zeci de milioane de oameni. Strategia actuală eșuează, de asemenea. Rusia nu s-a prăbușit sub sancțiuni. Iranul nu a cedat sub blocadă. China își accelerează dezvoltarea și își adâncește parteneriatele în Sudul Global. Imperiul își consumă propriile resurse și legitimitate în urmărirea unui obiectiv pe care nu îl poate atinge, iar costul va fi măsurat în milioane de vieți în Sudul Global.

Diferența de data aceasta este că alternativa socialistă este mult mai puternică. Uniunea Sovietică era un singur stat înconjurat de puteri ostile. China este atelierul industrial al lumii, principalul partener comercial a peste 140 de țări și liderul unui bloc multipolar care include Rusia, Iranul și o mare parte din Sudul Global. Imperiul nu poate strangula această alternativă așa cum a strangulat-o pe cea sovietică. Uniune. Nu poate decât să ardă lumea în această încercare, și asta face și acum.

Paralelele nu sunt accidentale. Ele sunt expresia aceleiași logici structurale care operează în condiții istorice diferite. Oligarhia se confruntă cu o amenințare existențială din partea unei alternative socialiste. Selectează o figură de referință pentru a executa o strategie distructivă. Îl învinovățește pe figurant pentru consecințe. Și eșuează, lăsând în urmă devastare. Singura întrebare acum este câtă devastare va provoca această iterație înainte ca și ea să eșueze. Cadrul a prezis prima iterație. A prezis-o și pe a doua. Dovezile se acumulează. Istoria se repetă, iar oamenii care înțeleg cadrul sunt cei care nu vor fi păcăliți.

sursa: FB