O noapte la ancoră pe râul Jiande
Barca mea înaintează prin ceață, trăgând la insula cu stuf,
Pe măsură ce soarele apune, tristețea unui călător renaște.
Cerul pare atât de jos deasupra pustietății copacilor,
Iar pe râul limpede, luna plutește atât de aproape de oameni.
Zori de primăvară
În primăvară dorm, fără să simt venirea zorilor,
Pretutindeni în jur se aud păsările cântând.
La noapte, s-a auzit zgomotul vântului și al ploii…
Oare câte flori or fi căzut la pământ?
Vizită la coliba unui vechi prieten
Un vechi prieten a pregătit găină și orez cu mei,
Și m-a poftit la el acasă, la țară.
Satul lui e înconjurat de o barieră de copaci verzi,
Iar munții din depărtare se ridică blânzi dincolo de ziduri.
Deschidem fereastra spre grădina cu legume și cereale,
Și cu paharele în mână, vorbim despre recolta de cânepă și dud.
Aștept deja să vină Festivalul Dublei Nouă,
Când mă voi întoarce aici pentru a admira din nou crizantemele înflorite.
Lasă un răspuns