Am mai văzut filmul ăsta. L-am văzut prima oară prin anii ’90, când România era plină de contabili care se credeau oameni de stat. L-am analizat în nu mai puțin de cinci cărți. Și acum rulează din nou, în HD, cu același scenariu și cu același final previzibil: orgoliul distruge ceea ce puterea nu reușise să distrugă.
Nicușor Dan i-a întins lui Bolojan o mână de aur. O mână pe care un om politic real — nu un contabil cu ambiții de cancelar — ar fi apucat-o cu amândouă mâinile. Vestea ca premier desemnat însemna un lucru simplu și brutal: liberalii aveau din nou cea mai importantă funcție executivă din stat, a doua după președinte. Aveau guvernul. Aveau bugetul. Aveau pârghiile.
Dar Bolojan a ales altceva. A ales spectacolul. A ales să se uite în cameră ca un procuror de județ și să vorbească despre trădători pe care îi aliniază imaginar în piață. Băi, asta se face când ești Maniu, când ai 38% din electorat în spate, când ai legitimitate istorică și masă critică. Nu când rulezi cu 18% și te ții de mâna unui partener de coaliție care numără voturile pe degete.
Vestea este un fel de Ciolacu-Dăncilă 2.0, dar mai puțin priceput. Combinația PSD-AUR în opoziție e hidra roșie care se regenerează. Bolojan a ajutat-o să ii crească azi două capete noi.
PSD a jucat perfect. Bolojan a jucat prostește. PSD i-a întins și el o mână lui Bolojan. A spus public: îl susținem pe Vestea ca premier. Și asta schimbă totul în ecuația culpabilității. Nu mai poți veni azi să dai vina pe PSD pentru criza în continuare. Nu mai poți da vina pe Nicușor. Poți da vina exact pe omul care a respins ambele mâini întinse și a ales să stea în fotoliu cu brațele încrucișate, cu un aer de martir compromis
Alegerile anticipate sunt cel mai mare dezastru pe care România și-l poate produce în momentul de față. Nu pentru că democrația ar fi fragilă, ci pentru că există o fereastră în care combinația euro la 6 lei, posibil rating junk în septembrie și scumpirile succesive vor crea un electorat furios care va căuta un vinovat. Și vinovatul, în percepția publică, nu va fi PSD — care a fost în opoziție mascata si a asteptat ca tu un contabil sa gresesti. Nu va fi Nicușor — care e la Cotroceni de câteva luni. Va fi omul care a ținut guvernul blocat.
Hidra roșie nu moare. Ea asteaptă să greșești. Am scris asta în mai multe cărți și o repet aici pentru că datele Politomorphism Engine confirmă modelul o structură de partid cu aparat profund, rețele clientelare și memorie instituțională nu se distruge prin câteva luni de opoziție. PSD are oameni în primării, în prefecturi, în sindicate, în media regională. Are structuri pe care PNL nu le-a construit niciodată cu adevărat pentru că a trăit din coada valului anti-PSD, nu din mobilizare proprie.
Dacă mergi la anticipate astăzi, pleci în campanie cu un capital de imagine ciuntit. Pleci cu povara unui an de criză de guvernare în spinare. Pleci cu un euro care se duce spre 6 lei și cu un electorat care asociază instabilitatea cu fața ta. Hidra roșie, deși lovită de moțiunea din mai 2026, este perfect capabilă să revină — are aparatul, are banii, are reflexul electoral.
Tu, Bolojan, nu ai nimic din astea azi. Contabilii buni fac bilanțuri. Oamenii de stat fac calcule pe care contabilii nu le văd. E bine să crezi că vei câștiga alegerile în 2028. E normal să ai proiecții optimiste. Dar proiecțiile nu iau în calcul fricțiunea realității un an de scumpiri, un eventual downgrade la junk, un electorat epuizat și o opoziție care va construi narațiunea că tu ai distrus stabilitatea macroeconomică pe care PSD cel puțin o falsifica elegant.
Politica românească dâmbovițeană are o regulă nescrisă pe care orice analist serios o cunoaște în România, nu câștigă cel mai bun. Câștigă cel care lasă impresia că celălalt e mai rău. Bolojan tocmai a oferit adversarilor săi cel mai bun script posibil. Și filmul ăsta, îl știm cu toții, se termină rău pentru protagonistul cu orgoliu mare și electorat mic.
Da, PSD a declanșat criza. Nimeni nu contestă asta — moțiunea de cenzură cu 281 de voturi a fost o lovitură calculată, o operațiune de destabilizare executată cu precizie de aparat. Dar există o diferență uriașă între cel care aruncă scânteia și cel care toarnă canistra de benzină pe foc. Bolojan a ales să fie al doilea. PSD a creat instabilitatea — tu ai transformat-o în catastrofă constituțională refuzând orice compromis care îți oferea guvernul pe tavă.
Și acum vine factura. Dacă mergi la anticipate și pierzi tracțiunea electorală pe care o ai azi — oricum firavă, 18% nu e un mandat, e o speranță — până în 2028 ești la 14% garantat, cu un USR vai de capul lui lângă tine, măturat și el de același val populist care râde deja de voi amândoi. Valul ăsta nu face distincție între liberali cu morgă de om de stat și reformiști cu PowerPoint-uri frumoase. El înghite tot ce miroase a establishment, a Bruxelles, a austeritate cu față umană.
Și voi doi miroșiți exact așa, în timp ce AUR și noii populiști construiesc narațiunea că România a fost sabotată de propria ei clasă politică occidentalizată. Scenariul nu e nou. L-am mai văzut în Ungaria, în Polonia, în Serbia. Îl descriu în detaliu în cărțile mele. Se termină întotdeauna la fel. Și, până la urmă, este de înțeles. Când pui un contabil la cârmă, obții exact ce oferă un contabil bun: bilanțuri corecte, coloane de cifre aliniate, proceduri respectate la virgulă. Ce nu obții este viziune strategică, instinct politic și capacitatea de a citi un moment istoric. Contabilii știu să numere ce ai. Nu știu să calculeze ce poți pierde.
Și în politică, mai ales în politica românească dâmbovițeană unde un minut de orgoliu costă patru ani de electorat, asta este diferența dintre un om de stat și un om de cifre cu pretenții de cancelar.
sursa: FB
Radu Zlati 
Lasă un comentariu