Talal Nahle —

Conflictul regional intră în a 109-a zi în mijlocul unei schimbări istorice care cimentează o retragere strategică a administrației americane în fața statorniciei și perspicacității diplomației iraniene. În timp ce Washingtonul și Tel Avivul încearcă să absoarbă magnitudinea înfrângerii, americanii au sărit în groapa săpată cu grijă de iranieni de-a lungul lunilor de conflict. Acest lucru a fost recunoscut de analistul militar sionist Amir Bohbot, care a considerat acordul un „înțeles de vis” pentru Iran și un dezastru strategic absolut pentru entitatea de ocupație, care s-a trezit complet lipsită de toate obiectivele sale, fără a demonta un singur gram de uraniu îmbogățit sau a compromite capacitățile rachetelor și Axa Rezistenței.
Într-o indicație clară a retragerii militare americane pentru a proteja interesele după ce au fost impuse condiții suverane Teheranului, Canalul Ebraic 12 a dezvăluit că armata americană a început pregătirile imediate pentru evacuarea a aproximativ 20% din aeronavele sale de realimentare în aer staționate pe Aeroportul Ben Gurion.

1: În culisele țeserii Acordului și înțepăturile descurajării reciproce
Cercurile diplomatice și politice au dezvăluit precizia redactării Memorandumului de Înțelegere de la Islamabad, care intră oficial în vigoare vinerea viitoare la Geneva:
Țeserea covorului iranian: Președintele Parlamentului libanez, Nabih Berri, le-a dezvăluit vizitatorilor săi profunda sa satisfacție față de cele 14 clauze ale acordului, subliniind că fiecare clauză a fost redactată cu o precizie extremă. Teheranul și-a propus să-l țeasă ca pe un „covor persan” cu respirație răbdătoare și un înalt profesionalism politic. Răspunzând sarcastic celor agitați de înțelegere, Berri a adăugat: „Oricine se simte deranjat sau oprimat de acord nu este libanez.”
Ecuația părților la acord și dreptul de a răspunde: Ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, a stabilit caracterizarea juridică a noii linii de acțiune în fața ambasadorilor străini, declarând clar: „Prima parte din memorandum este America și Israelul, iar a doua parte este Iranul și Hezbollah”. În acest context, surse iraniene bine informate au confirmat ziarului Al-Akhbar că înțelegerea nu a renunțat la dreptul Teheranului de a răspunde la recenta agresiune asupra Dahieh (suburbiile sudice). Dimpotrivă, dreptul rămâne în vigoare și păstrat, iar noile mecanisme din articolul 13 reglementează pedepsirea oricărei încălcări viitoare care ar putea arunca în aer complet înțelegerea, dovedind interconectarea arenelor din punct de vedere juridic și practic.
Enigma atacului de la Dahieh: În schimb, aparatul de securitate sionist se confruntă încă cu confuzie cu privire la identitatea țintei din recentul raid de la Dahieh. Tischler (i24NEWS) a făcut aluzie la „zădărnicirea unui înalt oficial” fără ca Israelul să îndrăznească, până în această oră, să actualizeze sau să anunțe identitatea, temându-se de deraierea liniei de acțiune înainte de semnarea de vineri.

2: Impasul sionist… Vaite în Cabinet și confuzie la marginea din față
Etablishmentele politice și militare din cadrul entității se confruntă cu o stare de frustrare și confuzie fără precedent, din cauza faptului că au fost deposedate de instrumentele lor de manevră:
Confuzie și jenă pe teren: Canalul ebraic 12 a citat surse militare care au observat o stare de frustrare și confuzie copleșitoare în rândul forțelor armatei de ocupație din sudul Libanului, cu posibilitatea emiterii unor ordine de retragere iminente. Un oficial israelian a recunoscut pentru „i24NEWS” magnitudinea jenei severe rezultate din includerea Libanului ca o clauză principală, fixă ​​în acord, după ce Washingtonul s-a predat complet Iranului.
Prăbușirea libertății de mișcare și a proiectelor experimentale: Agențiile media ebraice au batjocorit absența termenului „libertate de mișcare în Liban” din declarațiile lui Netanyahu și ale ministrului său de război. În legătură cu acest punct, președintele Camerei Berri a afirmat că Tel Aviv a pierdut complet, în baza memorandumului, orice capacitate de acțiune preventivă sau manevră. El și-a afirmat respingerea absolută a ceea ce se propune cu privire la „zonele experimentale”, declarând: „Libanul este împărțit în districte, nu în zone experimentale, și nu există loc în dicționarul meu pentru propuneri care vizează extinderea retragerii la doi ani. Ceea ce este necesar este o retragere rapidă și cuprinzătoare în termenul de 60 de zile, garantată de Trump și sub supraveghere iraniană deplină.”
Frustrarea și autoflagelarea „Maariv”: O stare copleșitoare de indignare a prevalat în cadrul sistemului de securitate israelian din cauza incapacității eșalonului politic de a traduce distrugerea și puterea de foc într-o realizare politică istorică. Între timp, Netanyahu a continuat să se sustragă, speriind coloniștii cu „anihilare imediată” pentru a acoperi realitatea eșecului lamentabil.

3: Zdrobirea covorului diplomatic… Jena lui Aoun și Salam înainte de apelul lui Araghchi
Marele paradox și fragilitatea opțiunilor politice ale autorității libaneze s-au manifestat pe scena diplomatică după anunțarea acordului:
Izolarea Președinției și a Guvernului și căderea Bets: Jean Aziz, consilier al președintelui Republicii, a dezvăluit pentru Reuters o realitate șocantă, declarând: „De când acordul a fost semnat noaptea, nimeni nu a vorbit cu Excelența Sa Președintele. Am încercat să contactăm administrația SUA și ambasadorul de la Beirut, dar nu am primit niciun răspuns.” Acest lucru l-a determinat pe Baabda să-l însărcineze pe ambasadorul libanez la Washington cu investigarea și anchetarea.
Apelul care i-a jenat pe toți: Forțele care au purtat un război aprig împotriva diplomației iraniene în primele zile și au cântat laudele „prietenului Trump” și sponsorizării sale s-au trezit izolate. Prietenul american nu le-a acordat nicio atenție și nu i-a sunat, în timp ce ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, a luat inițiativa de a-l suna pe președintele Joseph Aoun pentru a-l informa despre acord și a reafirma constantele suveranității Libanului; o poziție care „a făcut cu adevărat de rușine autoritatea libaneză” și a dovedit cine este aliatul loial în perioadele de adversitate. În ciuda acestei dezamăgiri, Baabda și Marele Serail s-au grăbit să organizeze o întâlnire de dimineață între Aoun și Nawaf Salam pentru a discuta repercusiunile acordului și a pregăti un nou turneu „decorativ” la Washington pe 22 iunie pentru a implora o retragere, în timp ce adevăratul traseu a fost realizat la Islamabad și Geneva prin puterea Rezistenței.

4: Avangarda întoarcerii spontane și cele mai recente comunicate de teren pentru Kfar Tibnit
Pe teren, poporul libanez și Rezistența sa au impus realitățile suveranității fără a aștepta proceduri logistice:
Potopul întoarcerii: Președintele Camerei Reprezentanților, Nabih Berri, a lăudat avangarda întoarcerii spontane și automate a sutelor de familii și persoane strămutate în casele și satele lor din Sud și Dahieh. El a considerat această întoarcere rapidă și îndrăzneață drept cea mai adevărată expresie a aderenței sudiștilor la pământul lor și a eșecului proiectelor de strămutare, lăsând la latitudinea locuitorilor să evalueze liber situația de securitate pe teren, în coordonare cu Armata Libaneză, care a cerut prudență în ceea ce privește munițiile neexplodate.
Comunicatele finale înflăcărate din Kfar Tibnit (15 iunie): Mass-media de război a Rezistenței Islamice a documentat ultimele atacuri ale confruntării directe. La ora 18:15, aseară, mujahedinii au monitorizat o forță blindată (un buldozer și două tancuri Merkava) care avansa din rezervația Arnoun spre punctul de trecere Kfar Tibnit. Aceasta a fost zdrobită cu rachete ghidate și drone sinucigașe Ababil, forțând-o să se retragă. La ora 22:00, armata de ocupație a adus întăriri constând din 5 tancuri Merkava și 4 vehicule spre același punct de trecere, așa că Rezistența le-a lovit cu salve de rachete și obuze de artilerie grea, avortând ultimele încercări ale ocupației de a se demonstra operațional.
Binecuvântarea Axei Ierusalimului: Marșuri masive au avut loc în Saada, Yemen, pentru a felicita Iranul, Hezbollah și Axa Jihadului pentru această mare victorie istorică împotriva tiranilor pământului, subliniind în același timp necesitatea de a menține pregătirea și vigilența pentru a confrunta orice trădare și trădare sionistă obișnuită.

Concluzie și așteptare operațională (declanșatorul și cărțile ascunse):
Capitolul militar principal al acestei confruntări istorice se încheie cu o victorie pură pentru Axa Rezistenței, impusă printr-o țesătură magistrală iraniană care a demontat complet obiectivele agresiunii. După cum a rezumat scena strategică comandantul Forței Quds, generalul de brigadă Esmail Qaani, în declarația sa către rețeaua IRINN: „Binecuvântat fie poporul iranian și curajoasa Rezistență regională, care au dovedit în pragul lui Muharram adevăratul sens al expresiei «Niciodată la umilință». Sfatul meu pentru americani și sioniști: este în interesul vostru să ascultați, să nu vă mai angajați în confruntare, deoarece vor fi dezvăluite și alte cărți în afară de strâmtoarea Bab-el-Mandeb și strâmtoarea Hormuz.”
Încercările guvernului învins al lui Netanyahu de a provoca tulburări sau de a se angaja în împușcături precise nu vor schimba realitatea înfrângerii. Înțelegerile actuale au legat încetarea războiului de sfârșitul ocupației și de retragerea vehiculelor, în ciuda cabinetului fortificat subteran. Orele următoare până vineri vor rămâne guvernate de o prudență extremă; Pământul este încă ud de sângele martirilor drepți care au pavat calea întoarcerii, iar oamenii din avangardă rămân staționați în buncărele lor, cu degetele pe trăgaci. Orice trădare israeliană sau încercare de a încălca acordul nu numai că va duce la prăbușirea căii diplomatice și la izolarea internațională a entității, dar va fi deschisă și stocul „celorlalte cărți” despre care a vorbit Qaani, transformând ultima aventură a lui Netanyahu într-un holocaust cuprinzător care dezrădăcinează complet ceea ce a mai rămas din iluziile existenței sale în regiune.

sursa: X