Atacul s-ar putea să fi eșuat. Dar scurgerea de informații nu a eșuat. Investigația ulterioară a New York Times, publicată pe 13 iulie, relatează că planificatorii americani și israelieni l-au luat în considerare pe Mahmoud Ahmadinejad (fostul președinte al Iranului), negaționistul Holocaustului, cel care a zdrobit Mișcarea Verde, pentru putere în Iran după ce liderul suprem Khamenei a fost ucis.
Raportul NYT descrie întâlnirea șefului Mossadului cu Ahmadinejad la Budapesta, Ungaria, UE în 2024, sub acoperirea unei „conferințe climatice” a cărei gazdă maghiară spune că i s-a spus că evenimentul a fost o acoperire pentru discuții cu serviciile de informații israeliene. Și mai spune că atacul din apropierea casei lui Ahmadinejad din Teheran, din 28 februarie, a avut ca scop uciderea Gărzilor Revoluționare / IRGC care îl țineau în arest la domiciliu și eliberarea lui pentru a prelua puterea. Ahmadinejad a fost rănit, nu ucis.
Acum susțineți contradicțiile. Iranul neagă că ar fi fost vreodată „închis”. Washingtonul și Israelul nu au „confirmat” niciodată planul. Și pe 6 iulie, Ahmadinejad a participat la cortegiul funerar al regretatului lider suprem Khamenei, în public, viu. Toată lumea a văzut! Aceste contradicții nu infirmă povestea. De fapt, ele expun ceea ce a făcut de fapt.
Dacă raportul este adevărat, fostul președinte Ahmadinejad este demascat ca omul pe care serviciile secrete străine sperau să-l folosească. Dacă este falsă, atunci acuzația îl marchează oricum pe Ahmadinejad ca omul Israelului. Dacă este o operațiune planificată, atunci suspiciunea iraniană termină treaba.
Aceasta este capcana din interiorul fiecărei tentative de schimbare a regimului din exterior. Un serviciu extern trebuie să-și cunoască suficient de bine candidatul pentru a avea încredere în el. Candidatul poate conduce doar cât timp țara sa nu știe că există încredere serviciului secret străin. În momentul în care relația iese la suprafață, accesul începe să mănânce legitimitatea. Serviciile secrete pot cartografia o stradă. Pot găsi un post de pază. Pot urmări un convoi, pot sparge o rețea telefonică, pot localiza camera în care doarme un lider. Nu pot fabrica autoritatea care face o națiune să se supună omului pe care îl instalează.
Atacul din fața casei sale a ucis gardienii IRGC și l-a lăsat viu și respirând. Povestea s-ar putea să fi produs însă daune permanente. A făcut ca fiecare facțiune armată din Iran / mozaicul 31 al IRGC să pună o întrebare despre el. Cui aparține?
Israelul s-ar putea să nu-l fi încoronat niciodată pe Mahmoud Ahmadinejad. S-ar putea să-l fi făcut imposibil de încoronat.
sursa: X
Radu Zlati 
Lasă un comentariu