ASTEPTĂM: A fost lansat un document oficial privind tema identității naționale și a naționalismului în context European, elaborat de un grup de lucru constituit sub egida Președinției României. Apoi, însuși președintele României a adus tema în centrul dezbaterii publice.
Este firesc, așadar, să vrem să aflăm mai mult. Să înțelegem argumentele, fundamentele și sursele demersului de la cei care l-au inițiat și girat — specialiști prezentați public ca având competență în domeniu. Nu cred că este deloc deplasat și nici că reprezintă un gest de polemică sau de ostilitate dacă întrebăm public anumite lucruri sau dorim clarificari si dialog.
Dar de aici începe problema. Raportul nu are bibliografie, așadar nu putem nici măcar identifica sursele intelectuale și științifice pe care se sprijină. Mai mult, imensa majoritate a semnatarilor materialului nu sunt specialiști consacrați în domeniu și nici nu au o operă relevantă și consultabilă pe această temă, care să poată servi drept reper pentru înțelegerea fundamentelor demersului.
Iar intervențiile din mass media si socia media si activitatea ideologico-propagandistico-politica (oricat de meritorii ar fi ele) nu pot suplini argumentația, documentarea și clarificarea pe care le presupune o inițiativă de asemenea anvergură și cu asemenea pretenții.
Mai mult, după ce tema a provocat controverse și întrebări reale în societatea românească, grupul tace. Iar experții care îl compun tac individual, în bună măsură, și ei. Se tace in grup, se tace individual. Se tace in cor. Se tace solo. Ce sa deducem din aceste tăceri?!
Avem, deci, o situație greu de înțeles: s-a produs raportul, s-a lansat tema, președintele a dus-o în centrul dezbaterii publice, publicul a reacționat — iar cei care ar trebui să explice, să argumenteze și să clarifice au dispărut din peisaj si conversație.
INTREBARE:
Până la urmă, ce se dorește prin acest demers și prin lansarea acestei tematici? Cine sunt interlocutorii cărora noi, în calitate de cetățeni, cercetători sau specialiști, le putem adresa întrebări și de la care putem solicita clarificări și un dialog public pe această temă?
În ceea ce mă privește, sunt direct interesat de problematica respectivă și, în particular, de dimensiunile sale legate de politologie, guvernanță și instituții, precum și de implicațiile acestora pentru problema identității colective. Știu, de asemenea, numeroși colegi care au propriile întrebări, argumente și perspective și care ar putea contribui la o asemenea conversație. Putem avea, așadar, un dialog public real despre raport, despre temele pe care acesta le ridică și, mai general, despre problematica naționalismului în România, în Europa și în lumea secolului XXI?
SAU, DE FAPT, NE AFLĂM ÎN FAȚA UNUI MARE BLUFF? PE ROMÂNEȘTE: O PANGLICĂREALĂ?
Un bluff de imagine și marketing politic? Un bluff în privința consistenței materialelor puse în circulație? Un bluff al fundamentării bibliografice și științifice? Sau, mai grav, un bluff privind însăși competența și capacitatea grupului de a susține intelectual și public demersul pe care și l-a asumat?
Există o singură modalitate convingătoare de a risipi această suspiciune: Grupul să intre în dezbatere și să-și asume până la capăt misiunea publică pe care a anunțat-o. Iar dacă grupul, ca entitate, nu dorește sau nu poate să o facă, atunci membrii săi care consideră că au competența profesionala și legitimitatea epistemica necesare să explice, să argumenteze și să susțină public tematica respectivă trebuie să facă un pas în față si sa isi asume individual ce au semnat si semnalat colectiv.
Nu li se cere nimic extraordinar. Textul există deja. Li se cere doar ceea ce justifică însăși existența unui asemenea grup de experți: Să explice ce susțin și de ce; să indice sursele și fundamentele intelectuale ale pozițiilor avansate; să răspundă întrebărilor și criticilor; și să intre într-un dialog public serios cu societatea în numele căreia și pentru care, presupunem, întregul demers a fost inițiat.
Sunt oare asemenea cerințe elementare controversate, nefirești sau condamnabile? Sau reprezintă pur și simplu minimumul pe care îl putem aștepta de la un grup de experți care și-a asumat public o temă de asemenea importanță?
sursa: FB
Radu Zlati 
Lasă un comentariu