24 iulie – ceva despre țara în care un țar devine prim ministru

La 24 iulie 2001 Simeon de Saxa-Coburg și Gotha (pentru puțină vreme țar al Bulgariei pe când era minor) a devenit prim ministru al unei Bulgarii post-revoluționare cu destule probleme economice și sociale. Câștigând alegerile parlamentare în fruntea unui partid format ad-hoc, în jurul charismaticului lider. O Bulgarie aflată în plină criză dar care, iată, a dovedit că poate imagina soluții originale pentru ieșirea din marasmul unei evoluții post-comuniste girate tocmai de către cei care alcătuiseră falanga de rezervă tocmai a partidului comunist bulgar. De regulă, de la Eminescu încoace, ceafa groasă a Bulgarilor a făcut obiectul ironiei detașat-superioare a rromânilor verzi. Dar nu odată în ultimele două decenii (și poate că 24 iulie 2001 este doar unul dintre multele exemple ce se pot da) bulgarii ne-au dat exemple de cum ar trebui să acționăm în favoarea intereselor naționale. Iar dacă odată bulgarii gâfâiau în urma românilor pe drumul integrării în UE, acum am început, la multe dintre capitolele de dezvoltare, să privim în ceafa vecinilor noștri de la sud. Groasă sau nu.

Tot într-o zi de 24 iulie, dar 1997, Curtea Supremă de Justiție din SUA a cerut președintelui Richard Nixon să predea toate actele necesare pentru cercetările legate de Cazul Wattergate. În cea mai puternică democrație a lumii, stat în care puterea președintelui este imensă, președintele a preferat să demisioneze pentru a pune capăt unui scandal în care ar fi fost implicat. Dovadă de putere nu doar a unei justiții independente și curajoase, dar și a sistemului democratic în esența sa. Să mai adaug că pe plaiurile mioritice nu s-au identificat încă resursele de curaj și de democrație reală pentru ca în cazuri extrem de clare (precum Casa Mihăileanu sau Flota) procesul juridic să fie dus până la capăt – o hotărâre judecătorească?

În altă ordine de idei pe 24 iulie s-a născut Ernesto Sabato, unul dintre romancierii mei sud-americani favoriți, dar și data morții lui Vladimir Visoțki, cantautorul care a format milioane de sensibilități cu totul particulare, în universul concentraționar sovietic. Las cititorilor mei un exemplu de folk rus marca Visoțki.