Provocările anului 2014 (III: Relația Parlament-Guvern)

parlamentO altă mare provocare a anului politic 2014 o constituie relația funcțională dintre Parlament și Guvern. Am pus în ordinea de prioritate mai întâi Parlamentul, pentru că acesta emană (prin votul de învestitură) și controlează Guvernul. Realitatea politică a arătat, din păcate, că în relația dintre aceste două instituții, din foarte multe puncte de vedere Guvernul tutelează activitatea parlamentară.

Teoretic, plecând de la majoritatea de 70% (și în creștere!) pe care o are coaliția guvernamentală în Parlament, lucrurile ar trebui să meargă ca unse. La începutul fiecărei sesiuni parlamentare co-liderii USL și-au exprimat convingerea, întru totul corectă de altfel, că speră și doresc o întărire a rolului Parlamentului. De la aceste nobile intenții până la fapte, a fost o destul de mare diferență. În fapt Guvernul a continuat să abuzeze de ordonanțe de urgență. Este drept, cu ceva mai puține în 2013 (an de guvernare plină a USL) față de 2011, de pildă. Dar în continuare prea multe, dacă ar fi să fiu întrebat – desigur Guvernul poate aduce justificări, dar practica rămâne, în sine, nefastă și posibil producătoare de efecte perverse.

Dar sunt și alte aspecte, la fel de neliniștitoare.

Din cele aproape 500 de inițiative parlamentare, mai puțin de 10% au primit aviz favorabil din partea ministerelor de resort; inutil să menționez că fără un astfel de aviz, soarta majorității zdrobitoare a acestora era pecetluită, atât în comisiile de specialitate parlamentare, cât și în plen. Mai mult: am văzut inițiative parlamentare respinse de guvern (și în consecință și de către majoritatea parlamentară) care au fost repuse în discuție ca venind din partea guvernului (mai mult sau mai puțin copy-paste) – de data aceasta trecând de furcile caudine ale comisiilor și ale plenului. Nu are importanță dacă aceste inițiative erau ale Puterii sau ale Opoziției – mi se pare incorect ca ceea ce era o inițiativă legislativă eronată dacă venea din partea unor parlamentari, să devină hocus-pocus bună, dacă venea din partea unui minister.

De asemenea, adesea am văzut (atât în comisii cât și în plen) guvernul sub-reprezentat atunci când era vorba despre discutarea propriilor proiecte de lege, sau pentru a prezenta avizul față de unele inițiative parlamentare. Să mai adaug situațiile în care reprezentantul Guvernului declara că acesta nu are nici o opinie față de o inițiativă legislativă?

Nu în ultimul rând, a continuat practica introducerii intempestive a unor proiecte de lege pe agenda adunărilor în plen. Un repede-înainte care nu a permis decât o evaluare minimală, pe picior, a acestora în comisiile de specialitate (întrunite ad-hoc cu o zi înainte, sau chiar în timpul desfășurării ședințelor de plen) și practic nici o evaluare din partea parlamentarilor care au votat respectivele inițiative legislative fără a fi, practic, în posibilitatea de a le consulta și a își forma o opinie avizată. Desigur, în astfel de cazuri votul a fost eminamente politic, parlamentarii votând după indicațiile liderilor de grup dar procedura poate naște monștrii politici – cum a fost cazul deja celebrului vot din ”marțea neagră.”

Toate cele de mai sus duc la o stare de disconfort a parlamentarilor (inclusiv sau mai ales cei ai Puterii), care deocamdată nu s-a transformat decât în revolte la o cafea. Și întrucât parlamentarii sunt conștienți de faptul că distribuirea resurselor către comunitățile locale este dependentă de deciziile executivului posibila revoltă a parlamentarilor va rămâne, foarte probabil, la stadiul de vorbe de culoar. Dar asta nu înseamnă că în mod cert Guvernul USL poate să sconteze pe un an 100% liniștit  în relația sa cu proprii săi parlamentari. Votul din decembrie pe Legea Minelor (o lege, este drept, neasumată în clar de către USL dar care se știa că are avizul conducerilor PSD și PNL), vot care a trântit legea atât din cauza absențelor dar și din cauza voturilor contra (sau de abținere) venite atât din partea parlamentarilor PSD cât și a acelora din partea PNL, ar trebui să fie un semnal de alarmă asupra faptului că, totuși, parlamentarii nu sunt o turmă de mioare…

PS am făcut discuție și în articolele precedente despre această posibilitate. Deci menționez doar faptul că în cazul ruperii USL (act pe care nu îl doresc și care nu cred că va avea loc în anul pe care îl analizez aici) o nouă majoritate parlamentară va trebui să conviețuiască cu un nou Guvern (vom vedea de cine condus), iar această majoritate, mult mai ”slabă” decât actuala (undeva la 52-55%) va reseta jocurile din Camere: legile organice vor deveni aproape imposibil de trecut altfel decât prin asumarea răspunderii guvernamentale și pentru legile ordinare, oricând o mobilizare mai slabă din partea Puterii și una mai bună din partea Opoziției pot duce la căderea respectivelor legi, oricât de importante pentru actul de guvernare.

alte articole pe aceeași temă:

Etichete:, , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: