Din nou, despre resursele PNL

Într-un email către Alina Gorghiu expediat în perioada când se alcătuiau listele de candidați pentru parlamentare, scriam ”mă tem că /…/ nu va mai exista cineva, dintre deputați, care să se priceapă la învățământul preuniversitar, deoarece nu cred că liderii județeni vor pune pe listele de candidați profesori sau învățători” (pe locuri eligibile, nota mea). Scrisoarea era o pledoarie pro-domo, încercam să conving conducerea partidului, cu argumente raționale, că prezența mea pe un loc eligibil ar fi fost utilă partidului. Aveam în spate 30 de ani de catedră, fusesem director de liceu și membru al unei comisii naționale care a avizat (cu amendamente) programele de studiu care, în mare, sunt valabile și azi, la disciplina istorie.

Nu a fost să fie, în ceea ce mă privește.

Dar, desigur, un partid, sau expresia parlamentară a unui partid, mai ales atunci când avem în vedere un partid cu vocație guvernamentală precum Partidul Național Liberal, nu stă într-un singur om. De asemeni este limpede că un partid mare cu o conducere înțeleaptă are grijă să fie bine reprezentat în toate comisiile de specialitate, inclusiv (sau mai ales) în domeniul educației, care este (întâmplător sau nu) unul dintre cei doi piloni de bază ai programului guvernamental al PNL.

Iar dacă vorbim despre educație, atunci în mod absolut obligatoriu acea conducere înțeleaptă, ajutată de către mecanismul votului pe liste, se va îngriji ca printre candidații aflați pe locuri eligibile să se afle minim 1-2 membrii de partid cu o solidă experiență în învățământul preuniversitar. Dacă nu pentru altceva, măcar și pentru faptul că punctul nevralgic al învățământului românesc este sectorul preuniversitar, aflat de multă vreme pe o pantă descendentă.

Care este situația în actuala legislatură (în vechea legislatură, grupul parlamentar liberal de la Comisia pentru învățământ, cercetare, tineret și sport avea la înființare trei deputați cu o carieră întreagă în învățământul preuniversitar)? Câtă experiență profesională au actualii membrii ai comisiei, în ceea ce privește călcâiul lui Ahile al educației românești?

Dintre cei 6 membri liberali ai Comisiei, unul are în CV trecuți 5 ani ca preparator de blockflöte, iar altul are o bogată experiență de antrenor de tenis de masă. Presupun că ambele experiențe profesionale sunt de folos în ce privește expertiza profesională a respectivilor deputați la nivelul educației tinerilor din preuniversitar. Dincolo de asta, avem, pentru ceilalți 4 membri: nimic, nimic, nimic și iar nimic. Nimic în afara faptului că toți sunt absolvenți de școli (primară, gimnaziu, liceu) – dar asta nu cred că se pune, căci nu desemnăm în comisia de transporturi pe cineva care a fost des cu trenul, sau în comisia de cultură pe cineva care merge des la cinema sau teatru. Dar, cum am arătat mai sus, experiența profesională a doi dintre membri salvează componența comisiei, din punct de vedere al expertizei pe preuniversitar. Este totul bine în cea mai bună dintre lumi, iar conducerea (fosta… dar restul membrilor BPN care au avizat listele sunt bine mersi pe locurile lor) se poate felicita pentru fericitele opțiuni.

Cam atât despre expertiza PNL în educația preuniversitară la nivelul Camerei Deputaților. Poate că, pentru viitor, viitoarea conducere a partidului se va uita cu mazi mare atenție la componența comisiilor naționale ale partidului și va selecta de acolo persoane care îmbină expertiza și experiența într-un domeniu cu loialitatea față de partid, pentru a oferi acestora șansa de a reprezenta PNL în Parlament. Până atunci luptăm cu armele pe care le avem. Sunt sigur că aripile victoriei bat deja deasupra capetelor noastre!