La mulți ani PNL

Da, știu că Partidul Național Liberal de azi, cel al lui Ludovic Orban și Rareș Bogdan, nu este Partidul Național Liberal al Brătienilor, tot așa cum FCSB-ul lui Becali nu este Steaua lui Iordănescu și Ducadam. Istoria, decizii luate fără clarviziune și sentințe judecătorești au decis astfel.

Dar, așa cum pentru mulți fani FCSB admit să fie mândri de culorile ros-albastre și de momentul de grație al Barcelonei ’86, tot astfel doresc să mi se recunoască, mie și miilor de peneliști care îmi împărtășesc sentimentul, faptul că PNL este continuatorul de drept al partidului care a făurit România modernă.

Azi, cu doar 2 zile înainte de un vot care s-ar putea demonstra de o importanță capitală pentru politica românească pe termen scurt și mediu (depinde de rezultate și de felul în care PNL va ști să își joace cărțile, în ambele direcții nu prea avem cu ce ne lăuda din 2014 încoace…), problemea esențială, din punctul meu de vedere, nu este trecutul partidului. Ci prezentul său.

Vârsta de aur a partidului s-a dus, odată cu moartea lui Ionel Brătianu. Vârsta de aramă, ce a martirilor din închisori, odată cu Vintilă și Gheorghe Brătianu. Și iată că, după o lungă paranteză istorică, am intrat în epoca de fier. Nu suntem Ahile si nici măcar mirmidonii acestuia. Să spunem că suntem demni de gloria trecutului este o glumă de tot proastă – înaintașii noștri au făcut istorie, noi ne căutăm cârje pentru a trece prin vremi și sub vremi.

Dar, măcar așa cum suntem, să fim onești. Brătienii nu se întorc în morminte, oricâte lucruri deplorabile am făptui. Dar măcar conștiința să ne fie trează și să ne spună, macar din când în când, că une lucruri se pot, iar altele nu se pot face. Decât cu riscul aruncării istorie noastre de 144 de ani la gunoi și a transformării partidului într-un lupanar politic.

Nu doresc PNL „La mulți ani” oricum trăiți, ci „La muĺți ani” trăiți în demnitate și cu folos pentru România!