Adrian Hatos — O lege a salarizării pentru Deep State

Hai să vă zic câteva chestii interesante din actuala propunere de lege a salarizării personalului bugetar, din perspectiva învățământului:

• Toată cariera didactică în preuniversitar este comprimată între coeficienții 2,12 și 2,55. Cu alte cuvinte, după 25 de ani de carieră, un profesor cu toate gradele de abia dacă ia cu 20% mai mult, la brut, decât un debutant.
• Mai mult, un magistrat stagiar (adică un tânăr care a terminat Dreptul și apoi INM), are coeficient chiar mai mare decât profesorul nostru cu vechime maximă (2,76). La fel, și un funcționar superior de la Casa de Pensii ia un salariu brut mai mare decât un profesor din preuniversitar la capăt de carieră. De fapt foarte mulți pe care i-am eticheta ca simpli funcționari de rang mijlociu vor câștiga mai bine decât cei mai experimentați profesori.
• Toate funcțiile de conducere din universitate (directori de departament, decan, ce să mai vorbim de rector) au coeficienți mai mari, semnificativi mai mari, decât profesorul universitar senior, la vechimea +25 de ani (maximumul carierei didactice în universitar)
• În general, toate funcțiile de demnitate și din aparatul central al guvernului sunt mai bine răsplătite decât o carieră academică de +25 de ani cu tot ceea ce înseamnă asta. Prefectul, sub-secretarul de stat, directorul general, secretarul general al ministerului, toti au coficienți cu cel puțin 25% mai mari decât profesorul nostru (care are 4,05).
• Nu are sens să comparăm profesorii universitari la maximum cu magistrații. Aceștia efectiv îi umilesc pe colegii din mediul academic.

Putem să deducem câteva teze care au stat la baza elaborării noii legi a salarizării.
1) Șefii de entități (gen directori, rectori, etc.), mai ales cei aparatul central al guvernului, sau cei din sistemul de reglementare, magistrații, primesc coeficienți f atractivi. Am mai spus-o, de la început, încă din prima variantă legea părea a da un premiu consistent celor care sunt poziții de conducere.
2) Corelarea aproximativă a coeficienților cu poziția în stat, văzută ca o ierarhie piramidală, unde de exemplu un prefect numit politic este de 2,5 ori mai bine plătit decât un profesor la capătul carierei, arată că se renunță la pretenții e de recompensare a expertizei sau a loialității în serviciul public. Fără nici o glumă, în viziunea legii de față, dacă salarizarea este considerată meritocratică, înseamnă că merit/excelență înseamnă să ajungi șef și talentul este asimilat cu capacitatea de a urca treptele ierarhiei.
Bine, nu mai zice nimeni nimic despre meritocrație, asta am remarcat toți.
3) Salariile din preuniversitar sunt comprimate într-un interval de doar 20% pentru că se urmărește diferențierea pe baza unor indicatori de performanță.
Sunt extrem de curios cum ar arăta acești indicatori și dacă se gândește cineva la efectul unui astfel de sistem asupra dinamicii resursei umane în învățământ.

În opinia mea, legea arată așa în primul rând pentru că Guvernul României actual, fiind într-o poziție foarte slabă din punct de vedere politic, a încercat să câștige suport politic prin sensibilizarea funcționărimii importante din stat (cum ar veni, Deep State-ul nostru), mai ales cea de la nivel central, care reprezintă contingentul cel mai important de clienți ai partidelor. Iar pentru asta, pentru a mai marca un succes în lupta pentru jaloanele PNRR, a cam renunțat la idei de echitate sau meritocrație.

@urmăritori