Nu joci, nu câștigi. Joacă Partidul Național Liberal?

Azi a fost prima ședință a noului BPN (lărgit) al PNL care a avut de rezolvat o problemă puctuală: care trebuie să fie reacția partidului la criza provocată de votarea moțiunii de cenzură.

Se pare că o importanță oarecare a avut și feedback-ul din partea membrilor PNL din teritoriu (am auzit că unii colegi au primit scrisori din partea conducerii PNL, care cuprindeau mai multe puncte la care trebuiau răspundă, tocmai în vederea ședinței de azi a PNL – nu pot să confirm, poziția mea în partid este prea mică, pare-se, pentru a primi o astfel de scrisoare). Nu cunosc, nu am informații din interiorul ședinței cu pricina. În schimb am aflat care au fost rezultatele ședinței, rezultatele intensului efort intelectual al celor mai buni dintre liberali, validați prin votul a peste 4000 de activiști PNL. Și anume, în mare, decizia BPN (mai multe detalii, aici) merge pe linia de gândire și acțiune prefațată de conferința de presă a liderului, Ludovic Orban (aici). În ce privește consultările de la Cotroceni și posibilitatea nominalizării unui premier din partea Partidului Național Liberal, iată ce s-a stabilit:

De asemenea, putem propune un premier din partea PNL, dar în funcție de dezvoltările politice ulterioare și numai după consultările care au loc la Cotroceni, dacă va fi necesar.

Cu alte cuvinte, rămâne cum ne-am înțeles. PNL joacă cuminte. Aș zice că joacă la mize mici, cu riscul de a fi răstălmăcit. Dar ”a fi cuminte” nu înseamnă în mod necesar ”a fi cu minte.” În politică, la fel ca în sport, prima condiție pentru a câștiga, este să joci. Azi, din partea Opoziției a jucat un singur jucător: Traian Băsescu. Partidul Național Liberal, moștenitorul de drept a două secole de politică făcută uneori în condiții dure, adverse, a prefecat să joace cuminte, sau mai bine zis să lase să joace pe alții. Vor juca și liberalii… cândva. Când condițiile vor fi coapte. Când se va fi coagulat o cantitate parlamentară în preajma pragului dincolo de care ar fi posibilă o alianță parlamentară majoritară. Când se va putea juca direct la câștig, deci. Doar că, așteptând șă joci la câștig, riști ca timpul să treacă pe lângă tine. Iar lumea să înceapă să creadă că ar fi nevoie de alți jucători – mai proaspeți, mai viguroși, mai dispuși să își asume riscuri. Vrei ca lumea să parieze pe tine, crei să te voteze, vrei ca vreodată să contezi cu adevărat? Atunci intră în joc. Cine nu joacă, nu câștigă.

Azi, noul BPN și noul lider al partidului, s-au comportat la fel ca în 2016, la fel ca în 207 – au preferat să nu facă o nominalizare pentru funcția de premier. Adevărat, aritmetica parlamentară nu era de partea noastră. Dar, cred eu, trebuia în fiecare dintre cazuri să avem propria noastră propunere. Să arătăm că avem oameni potriviți, că ne putem asuma riscuri, că suntem acolo, pe terenul de joc al marei politici.

Azi, nominalizarea lui Ludovic Orban în calitate de candidat PNL la funcția de premier, ar fi arătat că PNL are resurse umane de calitate – cel puțin în comparație cu caricatura de candidat propusă de către PSD. Am ratat această ocazie. Tot ce pot spera este să mai fie și altele.