Șase luni din războiul din Iran s-au încheiat astăzi. După o pauză de o lună, America a început să bombardeze din nou Iranul. Permiteți-mi să vă ofer titlul complet al Reuters: SUA lansează un nou baraj de atacuri asupra Iranului în jurul Strâmtorii Hormuz.
Comandamentul Central al SUA a postat pe contul său X: Forțele americane au început să atace ținte ale Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) din Iran
Mass-media iraniană relatează explozii pe insula Qeshm și în Bandar Abbas, Chabahar, Jask și Sirik. Acum întrebarea este
De ce a început America brusc să atace astăzi, după ce a stat tăcută o lună întreagă? Uitați-vă cu atenție la numele locurilor care au fost lovite. Fiecare în parte este un port sau o coastă din jurul Strâmtorii Hormuz. În șase luni, America a eșuat la singurul lucru pe care și-a propus să-l facă – nu a reușit să deschidă strâmtoarea. Așa că continuă să arunce bombe în aceleași locuri.
Trump a scris pe Truth Social că, dacă Iranul răspunde va fi lovit din nou la un nivel mult mai puternic și mai înalt. De câte ori a făcut aceeași amenințare în șase luni? Înapoi în epoca de piatră, o întreagă civilizație distrusă în cinci ore, Iranul o națiune „moartă” – totul a fost deja spus. Și totuși, astăzi trebuie să lovească din nou. Nimeni nu bombardează o națiune moartă timp de șase luni la rând.
Ca răspuns, un purtător de cuvânt al IRGC a declarat agenției de știri Fars că America va regreta aceste noi atacuri. Iar președintele parlamentului iranian, Mohammad Baqer Qalibaf, a spus: Dacă inamicul vrea să nu exportăm petrol din Golful Persic, nimeni nu va putea exporta petrol.
Întreaga ecuație a acestui război se află în acea singură propoziție. Dacă Iranul pierde, nimeni nu câștigă. Aceasta este realitatea pe care Washingtonul nu a reușit să o digere în șase luni.
Acum, cele mai importante știri geopolitice ale zilei. Analistul geopolitic american Trita Parsi a scris aseară târziu că Pentagonul cântărește o nouă strategie – bombardarea Iranului „periodic” pentru a menține Strâmtoarea Hormuz deschisă. În acest sens, el a spus: Nu vă înșelați, a bombarda periodic o țară înseamnă a purta un război veșnic.
Ca analist geopolitic, sunt complet de acord cu Trita Parsi. De fapt, voi merge cu un pas mai departe. Acest plan este în sine o mărturisire a înfrângerii. Pentru că o țară care își poate învinge adversarul nu întocmește un program de bombardare a acestuia la fiecare câteva săptămâni. Termină războiul și se întoarce acasă. Între timp, la reuniunea liderilor financiari din G20, secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a declarat: Vom asfixia economic acest regim. La aceeași reuniune, el a mai spus că Strâmtoarea Hormuz va fi o bucată de apă fără valoare în termen de doi ani. Aici nu sunt de acord cu Bessent. Dacă strâmtoarea este atât de fără valoare, de ce a durat șase luni de război? Conductele alternative necesită ani de zile pentru a fi construite și miliarde de dolari pentru a fi finanțate. Și fiecare dintre aceste rute alternative ar sta în continuare în raza de acțiune a rachetelor iraniene. Aceasta nu este economie. Este vorba despre salvarea aparențelor.
Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Iranului, Esmaeil Baghaei, a declarat astăzi reporterilor de la Teheran că Washingtonul a confundat negocierile cu dictarea termenilor. Acesta este limbajul imperiului. Se așează la masă nu pentru a ajunge la o înțelegere, ci pentru a obține semnarea unei capitulații.
Uitați-vă la starea pieței petroliere. Luni seară, două supertancuri care transportau petrol saudit au fost lovite la câteva minute distanță unul de celălalt în timp ce părăseau Strâmtoarea Hormuz. Țițeiul Brent a revenit peste 90 de dolari, cu peste 30% peste nivelurile de dinainte de război. Analistul energetic John Evans a spus: „Acest conflict va continua și va continua.” Sunt parțial de acord cu el. Dar adevărata întrebare este aceasta – într-un război lung, cine sângerează mai mult? Țara care luptă pe propriul pământ sau țara care își transportă munițiile la zece mii de mile în întreaga lume?
Al doilea mare eveniment al zilei a avut loc la Bișkek, Kârgâzstan. La summitul SCO, Xi Jinping, Putin, Modi, Shehbaz Sharif și alți lideri au semnat o declarație comună – Declarația de la Bișkek – prin care condamnă atacurile și sancțiunile împotriva Iranului. Putin i-a spus președintelui Pezeshkian că Rusia admiră curajul și rezistența poporului iranian. Pezeshkian a spus Relațiile noastre sunt strategice… putem rezista Statelor Unite. Mulți spun că sprijinul SCO este doar simbolic, doar cuvinte pe hârtie. Nu voi contrazice asta – astăzi este simbolic. Dar în geopolitică, fiecare schimbare majoră începe cu un simbol. Un bloc care conține 40% din populația lumii și care se unește pentru a condamna războiul Americii este în sine noua realitate. Și chiar la acel summit, Pezeshkian i-a spus lui Modi: continuarea războiului nu este nici în interesul nostru, nici în interesul regiunii.
Puneți cele două declarații una lângă alta. O parte spune că va asfixia o națiune. Cealaltă parte spune că continuarea acestui război nu servește nimănui. Întreaga lume urmărește cine vrea acest război și cine nu. Cea mai mare pierdere a Americii în acest război nu a fost cauzată de rachete. A fost cauzată de credibilitatea sa.
În cele din urmă, un cuvânt despre oamenii obișnuiți. Fiecare dolar care crește la Brent înseamnă o factură mai mare la importul de energie pentru țările dependente de importuri, o presiune mai mare asupra monedelor lor, prețuri mai mari pe piețele lor. O strâmtoare la mii de kilometri distanță poate zgudui prețul orezului din Asia de Sud până în Africa. Aceasta este geopolitică – nu există spectatori aici.
Acum șase luni, când am scris că America imperială va rămâne blocată în Iran, mulți oameni nu au crezut. Astăzi, chiar Pentagonul elaborează planuri pentru un război veșnic. Imperiile nu se prăbușesc într-o zi. Dar exact așa începe căderea.
Radu Zlati 
Lasă un comentariu