10 poncife pe care nu le veți auzi de la politicieni. Vi le spun eu și îmi asum orice fel de înjurături, gânduri negative și contraziceri
1. Suntem o economie de consum, adică nu producem, ci consumăm. Când nu produci, nu ai bani. E simplu. De aceea trebuie să ne împrumutăm.
2. Suntem o economie de consum nu pentru că politicienii sunt de vină. Nope! Noi suntem de vină. Mă rog, nu toți, dar cei mai mulți. Ultra cei mai mulți. Hyper cei mai mulți.
3. Suntem de vină pentru că nu suntem niște constructori, ci niște consumatori. Să produci e greu.
4. Nu este suficient să știi să construiești, ci trebuie să ai puterea și voința de a răzbi construind. Nu inteligența ne lipsește, ci cojones, voința, rezistența la frustrare în numele a ceea ce vrem să construim, puterea de a urmări un obiectiv până când reușim. Iar respectul față de un popor nu este datorat, în primul rând, inteligenței, ci tocmai acestei voințe.
5. Când un popor nu construiește, el nu există pe plan internațional. Politicienii aceia care se duc pe la diverse organizații să ne reprezinte merg cu bagajul pe care li-l oferim noi. Și, să fim cinstiți, noi le oferim burți de bere și buze injectate. Prea puțin.
6. Nu avem învățământ pentru că nu vrem să avem învățământ. Nu am văzut mari mișcări sociale pentru că nu sunt suficienți profesori. Pur și simplu, cea mai mare problemă a statului român nu există pe agenda publică a politicienilor. Iar asta se întâmplă fie pentru că (a) problema nu există pe agenda oamenilor, fie pentru că (b) agenda oamenilor nu inspiră respect.
De ce nu inspiră respect? Vedeți punctele 1, 2 și 3.
Am construit mișcări sociale în jurul ideii de anticorupție pentru că se știa că aceasta va prinde cel mai bine. De fapt, s-a exploatat tendința oamenilor de a-și proiecta propriile neîmpliniri și de a găsi vinovați în alții. Corupția există, fără îndoială, și trebuie combătută, dar, în aceeași măsură, există și problema lipsei profesorilor.
Vedeți acest popor în stare să împingă agenda publică spre o mișcare pentru învățământ, de anvergura mișcărilor anticorupție?
7. Ciolacu, Ciucă, Bolojan, Grindeanu, Simion și Georgescu: suntem noi. Atât producem. Ăștia suntem, atât putem! Pe Fritz nu l-am inclus, pentru că pe el l-au produs alții.
8. Nu alte puteri sunt de vină pentru ceea ce am ajuns. În acest Univers, nimeni nu îți întinde covorul roșu ca să intri pe piețe, să ai succes și să fii cuceritor. Poți? E bine. Nu poți? Dispari sau devii o anexă, dependentă de ceea ce produc alții și redusă la rolul de consumator.
9. Diaspora nu se va întoarce. Asta este o mare himeră. Oamenii — de fapt, copiii lor — nu mai au nicio legătură cu România. Sunt spanioli, englezi sau italieni. Și trebuie să știți că, în general, așa dispar popoarele de-a lungul istoriei.
10. Tot ceea ce va urma merităm! Și va urma!!!! Să nu vă plângeți, pentru că noi suntem de vină pentru tot. Nu alții.
Politica și societatea nu sunt niște piese de teatru în care joacă alții, în timp ce noi stăm în lojă și plângem sau râdem, după care, la final, mergem la garderobă să ne luăm pălăria și să ne vedem de viață.
De fapt, noi suntem actorii principali într-o piesă de teatru pe care nu o putem părăsi decât dacă plecăm în masă spre alte zări.
Vă sună cunoscut?
sursa: FB
Lasă un răspuns