Uitare
Uitarea este un cântec
Care, eliberat de ritm şi de măsură, umblă hoinar.
Uitarea este o pasăre împăcată cu propriile aripi,
Întinse şi neclintite –
O pasăre plutind cu vântul fără a obosi vreodată.
Uitarea este ploaia în noapte;
Sau o casa veche într-o pădure – sau un copil.
Uitarea este albă – albă ca un mesteacăn în furtună.
Ea poate dezlănţui profeţiile într-un oracol
Sau îngropa zei.
Eu pot rememora multă, multă uitare.
Teamă
Gazda spune că ne-aşteaptă moale-un aşternut,
Iar în cămin focul arde vesel, mereu treaz;
Mâncarea-i caldă, cu miros plăcut,
Dar noaptea neagră linge fereastra pe obraz.
Alături pe buşteni…Dă-mi mâna ta. Acum.
Prieteni ! Nu, nu-i spaima…cer un răgaz…
Ţine-mă-n braţe strâns…se-aude-un ultimatum…
Şi noaptea neagră linge fereastra pe obraz.
Trad. Petru Dimofte
Lasă un răspuns