Suntem pregătiți pentru guvernare, azi? Nu!

Luna de miere s-a terminat (în fapt, nu cred că Ludovic Orban, pornit într-un război pentru relansarea Partidului Național Liberal, și-a putut imagina că, fie și măcar pentru o lună, așteptările liberalilor de la cel în care și-au pus atât de multe speranțe vor fi puse în surdină) iar susținătorii PNL doresc să vadă ceva concret din partea partidului. Un semnal că PNL a ieșit din lânceazeală și a decis să chiar facă ceva.

Din păcate însă, spre deosebire de liderul său (care din iunie și până azi pare a fi luat la pas, una câte una, toate organizațiile locale care i-adresat invitația de a lua parte, alături de membrii și simpatizanți, la diferite evenimente colective) Partidul Național Liberal a ales, ca entitate, să doarmă. Este bun, sănătos, să dormi pe caniculă, fapt verificat de liberali în ultimii 5 ani de zile, în fiece an, fie că au fost ani cu alegeri, fie că nu. Cine doarme, visează, și ce vis ar putea fi mai frumos pentru un partid decât să fie la guvernare? Astfel se face că liderul Partidului Național Liberal a afirmat în mai multe rânduri că partidul pe care îl conduce ar fi ”gata de guvernare”. Idea răsturnării guvernului PSD printr-o moțiune de cenzură (cu implicita urmare a preluării guvernării de către PNL sau de către o alianță din care PNL să facă parte iar PSD – nu), a fost reiterată azi de către Ludovic Orban.

Acestea fiind spuse, să fie foarte clar că, în acest ceas al istoriei politice românești, PNL nu este pregătit pentru guvernare.

În primul rând pentru că nu are în spate suficiente voturi pentru a răsturna guvernul printr-o moțiune de cenzură. Merg mai departe: așa și atât cât cunosc eu viața parlamentară și politica românească, PNL nu va avea aceste voturi nici în toamnă. Guvernul Tudose, cu bâlbâieli cu tot, este beneficiarul unei creșteri economice excepționale – creștere nesănătoasă, foarte prost gestionată, dar totuși o creștere. Sunt și vor fi atât de mulți bani la buget, încât parlamentarii din arcul de guvernare (PSD-ALDE) dar și cei care sprijină prin votul lor guvernul 2dose (UDMR-minorități) să nu plece spre alte conjuncturi politice, precum nici câinele nu pleacă de la măcelărie. Va fi deci greu spre imposibil ca PNL să atragă, bucată cu bucată, atâți parlamentari câți ar fi necesari pentru căderea Guvernului. Misiunea PNL ar fi, este drept, ușurată în cazul unor convulsii sociale majore, dar nu știu dacă ar trebui să ne imaginăm astfel de scenarii, doar pentru ca să fie create condițiile politice ale unei schimbări de guvern. Și chiar dacă ar fi astfel de evenimente… au ieșit 600.000 de oameni în stradă, și guvernul nu a demisionat – Grindeanu a căzut când a vrut Dragnea, nu când a dorit strada. Lucrurile s-ar putea schimba în mod esențial dacă în Bugetul pe 2017 nu vor fi incluse măririle de salarii prevăzute în Legea Salarizării, dacă Bugetul le va prevedea dar în primele luni ale lui 2018 salariile majorate nu vor putea fi plătite, sau dacă Guvernul, pentru a plăti salariile, va majora substanțial unele taxe și impozite (cu alternativa operării unor concedieri sensibile în sectorul bugetar). În aceast caz, falimentul promisiunilor electorale PSD, va exista presiunea socială necesară pentru ca parlamentari care acum sprijină guvernarea PSD să schimbe tabăra și să fie de acord cu trecerea puterii în altă zonă politică.

În al doilea rând, PNL nu are în spate o coaliție de forțe politice, unitară, care să ducă la preluarea guvernării fără ”pierderi colaterale”. Să răstorni guvernul Tudose necesită un singur vot (am văzut mai sus că destul de greu de obținut), să preiei guvernarea este chiar mai complicat. Pentru aceasta ar trebui că Președintele Iohannis să încredințeze formarea guvernului unui liberal, sau unei personalități politice agreate de către PNL și aliații săi de conjunctură, ori prima opțiune a Președintelui (tipicar în ceea ce privește respectarea normelor și procedurilor constituționale) va fi aceea a partidului cu cele mai bune rezultate electorale în 2016, adică tot PSD-ului. Abia în eventualitatea când PSD nu ar propune un candidat pentru funcția de premier, sau guvernul încropit de către premierul desemnat de către PSD nu ar primi votul Parlamentului, va veni rândul negocierilor pentru formarea unei alte coaliții de guvernare, și deci și la constituirea unui guvern de coaliție în jurul PNL. Aici lucrurile devin extrem de complicate. Cu un USR divizat, cu un UDMR care ar putea să supraliciteze fiind într-o poziție extrem de favorabilă în vederea atingerii unor deziderate proprii, PNL va fi lăsat la mâna transfugilor din PSD-ALDE și a PMP. Din punctul meu de vedere, însă doar al meu, o alianță cu Băsescu (pentru că PMP înseamnă la ora actuală, și va însemna, sunt sigur, și în 2018, tot Traian Băsescu) este mai nociv decât să lași PSD să guverneze în continuare, rupându-și gâtul, până în 2020. Cât despre transfugi… trădarea este trădare, indiferent din ce parte către ce parte ea are loc. Unii zic că trădătorii noștri sunt mai buni, dar este doar o iluzie. Pentru a realiza coaliția de guvernare, sau doar pentru a își asigura votul în Parlament pentru guvernul pe care îl va propune, PNL va trebui să facă concesii majore. Teama mea, una rațională, este că acele concesii ar putea avea efecte perverse mai importante decât efectele benefice ale preluării guvernării de către PNL (singur sau în alianță cu alte forțe politice).

În al treilea rând, PNL nu are un Program de Guvernare. Nu ajunge să spui, celor pe care îi dorești aliați (mai întâi pentru a răsturna guvernul PSD, apoi pentru a îți susține propriul guvern) că programul de guvernare PSD este o catastrofă în marș, sau că guvernarea PSD este dăunătoare pe termen mediu și lung statului român. Mai trebui să convingi că programul tău este mai bun decât acela al PSD, că guvernarea ta, viziunea ta este mai potrivită cu ceea ce respectivii potențiali aliați au și ei în vedere atunci când se gândesc la prezentul și viitorul României. În 2016 PNL a avut, foarte probabil, cel mai bun program de guvernare – Programul Predoiu, aprobat de către o Conferință Națională în 2015 și updatat ulterior. Respectivul Program de Guvernare a fost trădat/abandonat de către conducerea partidului care, făcând ochi dulci lui Dacian Cioloș, a preferat să meargă pe linia Programului de Guvernare al acestuia (mult inferior celui realizat de către PNL). Cu rezultatele electorale știute. Congresul PNL din iunie 2017, prin care a fost schimbată conducerea partidului, nu s-a concentrat pe problema unui Prgram de Guvernare, iar eu mă îndoiesc că actuala conducere, dacă ar fi să purceadă la tratative cu forțe politice parlamentare, ar porni de la Programul Predoiu. Din multiple considerente care nu au locul de a fi prezentate aici. Nu rămâne decât ca PNL, prin Comisiile de specialitate, să realizeze un nou Program de Guvernare. Ținând seama de unii dintre noii responsabili ai respectivelor Comisii, sarcina este dificilă, mai ales dacă termenul va fi scurt. Timp scurt – rezultate nesatisfăcătoare – dacă PNL ar prelua guvernarea în octombrie, să zicem, din punct de vedere al programului de guvernare, ar fi prins cu temele nefăcute sau, mai rău, prost făcute. Pe de altă parte un Program de Guvernare doar schițat ar putea să fie un punct favorabil în perspectiva negocierilor cu potențialii aliați – ar fi mai ușoară armonizarea cu pretențiile acestora.

În al patrulea rând, PNL nu are pregătită o echipă cu care să guverneze. Ziceam, în altă parte, că PNL are, în fapt, un Guvern din umbră: Comisiile de specialitate ale partidului. Că din rândul membrilor acestor Comsiii trebuie să fie selectați cei care vor transpune în viață Programul de Guvernare al partidului (Program care, în bună măsură, este o emanație tocmai a Comisiilor respective) iar conducătorii comisiilor sunt în pole-position pentru a fi nominalizați pentru funcțiile de miniștrii pe sectoarele pe care comisiile pe care le conduc le supervizează. Ajunge să citești lista responsabililor de comisii, pentru a realiza că, în acest moment, Partidul Național Liberal nu este pregătit să guverneze. Politica noastră de resurse umane nu a fost, în ultimii ani, cea mai fericită. Iar în Comisiile partidului s-a lucrat (când s-a lucrat) mai adesea pe repede-înainte decât cu temeinicie și cu gândul la creionarea unor politici publice care să stea în picioare chiar dacă se schimbă conducerea partidului. Iar Congresul din iunie nu a făcut ca lucrurile să meargă simțitor mai bine: primele lucrări în Comisiile județene au avut loc doar în august, iar primele ședințe naționale vor avea loc doar la sfârșitul verii (sau mai târziu). Din acest punct de vedere (nu singurul, de altfel) partidul a pierdut vara. Nu ar fi o tragedie, toate partidele dorm în lunile de vară, dar dacă PNL vrea să recupereze (și are multe de recuperat) atunci vara aceasta ar fi trebuit să fie folosită pe plan intern pentru întărirea structurilor partidului, inclusiv munca în Comisiile de specialitate. Ceea ce nu s-a întâmplat. Deci – guvernăm, dar cu cine? Depindem iar de stranieri, precum în guvernarea Cioloș? Sau ne trimitem oamenii, riscând ca unii să ne facă de râs sau, mai rău, de plâns?

În concluzie: azi, nu sunt întrunite condițiile necesare pentru ca PNL să ajungă la guvernare. Chiar și în toamnă, nu vor exista condiții optime pentru această schimbare de paradigmă de guvernare (căci nu ar trebui doar să ne propunem să guvernăm în locul PSD, ci să guvernăm mai bine decât PSD): coaliție de guvernare, program de guvernare, echipă de guvernare. Pe scurt, PNL nu este și nici nu va fi (foarte curând) pregătit de guvernare. Sau, cel puțin, de o guvernare bună. Deci? Să ne grăbim încet. Să clădim/reclădim Partidul Național Liberal, pornind cu începutul: cine suntem, ce vrem, ce putem acum, cu cine, și cum. Dacă răspundem bine la aceste chestiuni, am făcut un pas esențial înspre mai binele partidului și al țării. Celelalte lucruri bune, vor veni la timpul lor.