După Congres: PNL, găina teleghidată și pădurea cu prea mulți păpușari

Congresul s-a terminat. Surlele au tăcut. Trompetele au răgușit. Steagurile au fost împăturite. Domnul Bolojan a fost confirmat președinte, grupul Veștea n-a fost exclus, ci doar poftit să-și lase funcțiile la garderobă, iar PNL a rămas exact ceea ce era și înainte: o găină fără cap din punct de vedere ideologic și o dronă teleghidată din punct de vedere politic.

Diferența este că acum găina aleargă mai disciplinat.

Când privești PNL-ul de astăzi ai impresia că urmărești un documentar despre fauna sălbatică. O găină mecanică fuge bezmetic prin pădure, iar din tufișuri evident patriotice și corect informate se aud comenzi contradictorii: înainte! înapoi! spre centru! spre dreapta! spre Bruxelles! spre electorat! spre orice, numai să nu întrebe cineva unde mergem!

Găina execută totul cu o obediență admirabilă. Singura problemă este că pădurea are prea multe tufișuri.

Ani de zile se spunea că PNL este un partid. Acum observăm că este, de fapt, un consiliu de administrație al unui conflict permanent. Fiecare grupare visează să conducă locomotiva, numai că între timp cineva a vândut șinele, altcineva a amanetat cărbunii, iar mecanicul s-a mutat la USR preventiv, în caz că trenul explodează. Congresul care trebuia să aducă ordine a reușit performanța remarcabilă de a confirme dezordinea.

Bolojan a câștigat. Veștea a pierdut. Veștea n-a pierdut. Blaga conduce. Blaga nu conduce. PNL este unit. PNL este în război civil. Totul seamănă cu acele comunicate militare din ultimele zile ale unui imperiu aflat în colaps: „Situația este excelentă. Retragerea continuă în toate direcțiile.”

În fond, marea tragedie a liberalilor nu este că s-au certat. Marea tragedie este că nu mai știe nimeni pentru ce se ceartă. Cândva existau doctrine. Astăzi există doar grupuri de WhatsApp. Cândva existau idei. Astăzi există funcții. Cândva existau Brătieni. Astăzi există consultanți. Cândva exista liberalism. Astăzi există prezentări PowerPoint. Privești tribuna și ai senzația că ai intrat din greșeală într-un muzeu al metamorfozelor politice. Fostul pedelist vorbește despre liberalism. Fostul userist explică tradiția. Fostul tehnocrat invocă valorile istorice. Fostul orice devine orice este necesar.

Brătienii probabil se învârt în mormânt cu asemenea viteză încât ar putea alimenta energetic trei județe și jumătate. Singura resursă regenerabilă pe care guvernul încă nu a taxat-o.

Dar adevărata frumusețe a spectacolului apare atunci când fiecare tabără se proclamă salvatoarea partidului. Unii spun că vor să salveze PNL de PSD. Alții spun că vor să salveze PNL de USR. Alții vor să salveze PNL de Bolojan. Alții vor să salveze PNL de Veștea. Ritmul este atât de alert încât, dacă procesul continuă, în curând va trebui salvat PNL… de PNL.

Între timp, electoratul privește scena cu expresia omului care a comandat o pizza și a primit un incendiu. Cetățeanul obișnuit are probleme cu facturile, taxele, prețurile și ratele. PNL are probleme cu cine stă în primul rând la congres. România se întreabă încotro merge. PNL se întreabă cine din tufișuri ține telecomanda.

Căci da, aici apare întrebarea fundamentală: Dacă găina este teleghidată, cine ține telecomanda? Și, mai ales, câte telecomenzi există? Pentru că fiecare congres rezolvă o problemă și produce alte cinci. Fiecare victorie creează o nouă tabără de învinși. Fiecare apel la unitate mai adaugă o fisură. Fiecare discurs despre viitor seamănă tot mai mult cu un necrolog redactat în avans. Congresul s-a terminat. Pădurea a rămas. Tufișurile sunt la locul lor. Păpușarii încă șoptesc.

Iar găina, eroică și disciplinată, continuă să alerge prin luminiș fără cap, fără hartă și fără direcție. Singurul lucru pe care îl știe sigur este că merge înainte. Unde?

Asta nici telecomanda nu mai pare să știe.

PS Între timp, aflu că în Parlament Guvernul Veștea a căzut con brio. Cumva de așteptat. Ceea ce îmi confirmă că România este în mare ceea ce PNL este în mic. Tot fără de cap (că doar funcționalul nostru președinte nu poate fi socotit drept cap al statului) și tot haotic teleghidată.

Radu Zlati

Etichete:, , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.