Pista suveranității: Raportul zilei a cincea după Memorandumul de înțelegere
Războiul dintre SUA și Israel împotriva Iranului și a aliaților săi regionali a intrat într-o fază tactică extrem de semnificativă după 18 ore de negocieri intense la nivel de conducere la stațiunea Bürgenstock din Elveția. În ciuda zgomotului mediatic și a retoricii familiare a lui Donald Trump, rezultatele tehnice și procedurale elaborate de mediatori (Qatar și Pakistan) indică un progres prudent, dar pozitiv, plasând regiunea în fața unui nou set de reguli de angajament gestionate cu un calcul calm, în timp ce pregătirea militară rămâne intactă.
1: „Ecuația Ali al-Taher”. Reziliența câmpului de luptă întâlnește abilitatea de negociere
Tonul prudent pozitiv al declarației elvețiene nu poate fi înțeles izolat de coordonarea strategică precisă dintre poziția militară a rezistenței în sudul Libanului și eforturile diplomatice care au loc în spatele ușilor închise.
Blocarea încălcării (Protejarea primei clauze)
Bătălia pentru dealul Ali al-Taher nu a fost doar o angajament militar convențional menit să crească costul uman al conflictului. Mai degrabă, a reprezentat ceea ce a fost considerat o încercare israeliană de a submina prima clauză a acordului și de a stabili noi realități pe teren înainte de consolidarea unui armistițiu.
Capacitatea rezistenței de a respinge operațiunea, combinată cu recunoașterea de către Israel a șase victime printre personalul de elită, inclusiv un ofițer superior, și peste douăzeci de răniți, a împiedicat ceea ce susținătorii rezistenței descriu ca un efort de extindere a controlului militar și a modificat cursul evenimentelor de pe câmpul de luptă.
Factorul de sincronizare
Semnificația strategică a constat în gestionarea și sincronizarea încheierii bătăliei. Activitatea militară a fost oprită numai după ce situația de pe câmpul de luptă s-a stabilizat într-un mod perceput de rezistență ca un regres operațional israelian.
Conform acestei interpretări, rezistența a reușit să-și impună ecuația militară pe teren și a împiedicat Israelul să obțină un succes tactic înainte de reluarea negocierilor în Elveția.
Pârghie politică și integrare diplomatică
Bazându-se pe aceste evoluții de pe câmpul de luptă, diplomația iraniană a acționat cu asertivitate. Teheranul și-a demonstrat capacitatea de a transforma rezistența rezistenței în pârghii politice în timpul negocierilor.
Problemele legate de evoluțiile din Liban au fost, se pare, legate de securitatea maritimă în Strâmtoarea Hormuz, crescând presiunea asupra Washingtonului și limitând capacitatea prim-ministrului Benjamin Netanyahu de a converti acțiunile militare în câștiguri politice.
2: Rezultatul celor 18 ore de la Bürgenstock. Mai puțină retorică, mai multe negocieri tehnice
După plecarea delegației iraniene de rang înalt, condusă de Mohammad Bagher Ghalibaf și Abbas Araghchi, înapoi la Teheran, declarația comună qataro-pakistaneză a anunțat încheierea primei runde de discuții și a confirmat câteva puncte cheie:
O foaie de parcurs de 60 de zile
Părțile au convenit asupra unui mecanism structurat de 60 de zile care vizează ajungerea la un acord final cuprinzător, care va fi ulterior prezentat Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite în temeiul Articolului 14.
Grupuri de lucru tehnice
Un comitet de supraveghere la nivel înalt va supraveghea grupurile de lucru tehnice specializate care funcționează pe tot parcursul săptămânii. Domeniile lor de interes includ: Dosarul nuclear. Ridicarea sancțiunilor. Mecanisme de supraveghere și soluționare a litigiilor.
Linia telefonică directă Hormuz
Va fi stabilit un canal de comunicare directă pentru a preveni incidentele și neînțelegerile și pentru a asigura trecerea în siguranță a navelor comerciale prin Strâmtoarea Hormuz.
Trump îl mustră pe Netanyahu și îi amenință pe liderii săi: Wall Street Journal l-a citat pe Trump spunându-le consilierilor săi: „Nimeni nu poate face față lui Netanyahu; vrea să bombardeze pe toată lumea și insistă prea mult”, adăugând public: „Atacul Israelului asupra Beirutului nu m-a mulțumit și trebuie să fie mai responsabil față de Liban… Fără mine, Israelul ar fi fost complet șters de pe pământ.” Israel Hayom a dezvăluit că Trump ia în considerare demiterea secretarului său al Apărării, Pete Hegseth, și a directorului CIA, John Ratcliffe, din cauza opoziției lor față de acord și a alinierii lor cu Tel Aviv.
Expulzarea lui Ben-Gvir și batjocura lui Abramovici:** Administrația Trump i-a refuzat ministrului Securității Naționale, Itamar Ben-Gvir, o viză diplomatică de intrare în America, forțându-l să-și anuleze vizita în mijlocul furiei loialiștilor Likud care au început să-l atace public pe Trump. Într-un context similar, sugestia absurdă a lui Trump că „Siria și președintele său ar trebui să aibă grijă de Hezbollah” a provocat batjocură în rândul elitelor; Jurnalistul Aron Abramovici l-a atacat, numindu-l pe Trump idiot: „Cum poate cere unei armate siriene care nu s-a reconstruit să elimine Hezbollah, care s-a confruntat cu cea mai puternică armată din Orientul Mijlociu timp de trei ani și nu a fost învinsă?”
3: Libanul în centrul acordului.. Prăbușirea „Înșelăciunii defetiste” și scandalul numărului de membri ai partidului
Delegația iraniană a impus prezența frontului libanez ca o clauză suverană care obstrucționează orice manipulare americană, invalidând calea de negociere a Washingtonului:
Textul literal al primei clauze: Numele Libanului a fost menționat explicit de trei ori în prima clauză, stipulând încetarea imediată și permanentă a operațiunilor militare pe toate fronturile, inclusiv Libanul, și garantând integritatea teritorială și suveranitatea sa regională. Președintele Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, a confirmat că articolul 14 leagă acordul final de adoptarea de către Consiliul de Securitate, în timp ce articolul 13 acordă Iranului și Hezbollah dreptul de a activa ecuația „inițiatorul este agresorul” și de a riposta cu foc în cazul oricărei viitoare încălcări israeliene. Scandalul apelului de la Baabda: Ziarul Al-Modon a dezvăluit detalii extrem de jenante pentru autoritatea libaneză (Aoun și Salam) care a atacat diplomația iraniană; ambasadorul Libanului la Washington, Nada Moawad, l-a sunat uimită pe președintele Joseph Aoun pentru a-i spune că Trump i-a cerut personal numerele de telefon ale oficialilor Hezbollah pentru a-i invita direct la Casa Albă, ocolind instituțiile oficiale ale statului. Baabda l-a contactat pe Berri, care a transmis imediat cererea autorității exclusive de la Teheran. Anunțul trimisului francez Jean-Yves Le Drian de la summitul G7 a venit să confirme: „Libanul se află în centrul acordului America-Iran, iar negocierile libanezo-israeliene trebuie să înceapă exclusiv de acolo unde a ajuns acest acord.”
4: Mașina de tocat carne de la marginea frontului… Holocaustul comandant din Taybeh și cea mai grea zi pentru ocupație
Pe teren, armata de ocupație a încercat să scape de restricțiile de foc americane și să provoace tulburări cu dronele sale în Kfar Tebnit, Mayfadoun și Beit Yahoun. Pedeapsa a venit din partea bărbaților Rezistenței Islamice într-o zi recunoscută de presa ebraică drept „cea mai grea pentru armată din ultimele două luni”:
Ambuscada de la Taybeh și distrugerea Comandamentului Diviziei 36: Într-o operațiune calitativă complexă, grupuri de elită ale Rezistenței s-au infiltrat în satul Taybeh (regiunea Litani) și au instalat o rețea de ambuscadă ultra-explozivă cu IED-uri. Explozibilii au vizat un jeep militar și o patrulă pedestră aparținând Brigăzii Golani și Diviziei 36. Bilanțul oficial permis spre publicare de cenzura militară a fost de un mort și 11 răniți grav. Autoritatea Israeliană de Radiodifuziune a dezvăluit că printre răniții grav se afla comandantul Diviziei 36 și un alt ofițer de rang înalt (comandant adjunct al diviziei). Această ambuscadă se alătură mașinii de tocat carne a Brigăzii Givati din Kfar Tebnit, prin intermediul unor drone sinucigașe gemene care au provocat morți și răni, împingându-i pe coloniști să spună cu amărăciune: „Este mai bine să mori pentru Trump cel dement sau pentru bătrânul prost Netanyahu și nu pentru stat… și cine votează din nou pentru Bibi este fie nebun, fie foarte prost.”
Concluzie și lectură strategică a fazei viitoare
Începând de astăzi, iluziile miniștrilor de dreapta (Ben-Gvir, Smotrich, Strock și Eliyahu) de a rămâne în sud se risipesc; ordinele americane au încătușat mișcările armatei lor, iar memorandumul stipula legarea sfârșitului războiului de retragerea completă din districtele libaneze ocupate în următoarele 60 de zile.
Cu fluxul continuu, curajos și spontan de locuitori înapoi la casele lor din Sud și Dahieh, avertismentul președintelui Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, definește contururile actualei „Ore Zero”: „Strâmtoarea Hormuz nu va mai reveni niciodată la condițiile de dinainte de război, iar mâinile noastre rămân pe trăgaci; pe oricine nu înțelege logica prin diplomație, îl vom face să înțeleagă logica prin forță, iar distanța este foarte mică.” Orice trădare israeliană sau manipulare trumpiană a formulei finale nu numai că va îngheța trenul de la Geneva și va izola entitatea la nivel internațional, dar se va confrunta imediat cu clauza de pedeapsă și cu mecanismul pregătit al sediului central „Khatam al-Anbiya” și al luptătorilor „Hezbollah”.
sursa: X
Radu Zlati 
Lasă un comentariu