”Bună ziua, dragii mei!
Mulțumesc foarte mult. Vă mulțumesc pentru că sunteți aici și trec la subiect. Subiectul nu sunt eu. Subiectul nu este nici Președinția României. Subiectul sunteți voi. Subiectul ești tu, fiecare dintre cei de aici și dintre cei care ne ascultă sau nu acum, sunt generația voastră.
Voi, dragi colegi care sunteți aici, faceți politică și vă mulțumesc pentru asta și vă încurajez în asta. Dincolo de faptul că sunteți membri ai unui partid politic sau altul, sunteți oameni dintr-o generație pentru care știu ce a putut pregăti România, dar mai ales în legătură cu care cred că puteți oferi mult mai mult voi pentru România, pentru România de acum și mai ales pentru România de mâine, care trebuie să fie pur și simplu România voastră.
Eu cred în România pentru că eu cred în voi, pentru că eu cred în fiecare dintre voi și în forța voastră împreună. Pentru că faceți politică, desigur, ca și mine, ca și noi ceilalți, mai bătrâni, vă uitați zilnic la televizor, citiți zilnic ziare, ascultați vorbele sau șoaptele de pe la colțuri, din mediul politic și poate că, însumând aceste lucruri pe care le vedeți, sunteți tentați uneori să credeți că asta-i tot.
Voi știți mai bine decât oricine și vreau s-o spunem împreună: România este mult mai mare decât România care se vede la televizor. România e mult mai profundă decât România pe care o descriu ziarele.
Probabil că e normal ca acolo să se discute, să se inventarieze la nesfârșit infirmitățile de azi ale României. Acolo, corul plângerii, așa cum îl știu eu de 20 de ani, alții mai bătrâni ca mine, de mai mulți ani, poate să cânte la nesfârșit.
Eu vreau sa vorbesc astăzi cu voi și pentru cei asemeni vouă despre dreptul generației voastre la optimism, despre motivele generației voastre de a fi optimistă.
Lipsesc foarte multe lucruri astăzi în România și pentru tineri. Sunt foarte multe lucrurile pe care nu le-am făcut, nu le-au făcut cei dinaintea noastră sau pe care chiar ne dovedim a nu fi în stare să le facem. Dar motivele voastre de optimism, motivele voastre de încredere nu stau în ceea ce au făcut sau nu sau în ceea ce fac sau nu alții pentru voi, ci in ceea ce voi aveți șansa de a face, pur și simplu, fiecare și împreună.
Sunteți prima generație născuta în libertate după comunism. Aveți toate motivele de a fi optimiști, de a fi încrezători în viitorul vostru, de a privi și de a construi acest viitor. De ce n-ați fi optimiști? De ce ați intra în corul celor care se văicăresc și nu văd nicio șansă pentru voi și pentru această țară?
Nu aveți niciun motiv, sunteți tineri, sunteți inteligenți, sunteți frumoși, sunteți curați încă și mai ales sunteți liberi. Sunteți liberi să gândiți, sunteți liberi să refuzați, sunteți liberi să construiți, sunteți liberi să inovați, sunteți liberi să vă asociați.
Și nu doar sunteți liberi. Aveți ceva ce e numai al vostru. Bocitoarele acestei țări se așează la mesele la care ghicesc viitorul. Astrologi, probabil în curând vrăjitoare vor fi invitate să ne spună cine o să fie și mai ales cine nu o să fie viitorul președinte al României.
Dragii mei, și noi, cei care facem politică, și azi facem politică, având întreaga responsabilitate a deciziei și a proiectelor, și noi vorbim, și noi gândim, și noi muncim pentru viitor, dar adevărul pe care vreau să nu-l uitați, pentru că îl știți, este că numai voi știți cu adevărat cum poate arăta și cum va arăta viitorul României. Numai voi îl puteți vedea, pentru că numai voi îl puteți construi după chipul și asemănarea voastră, după aspirațiile voastre, după credința voastră.
Avem foarte multe lucruri de făcut și nu le poate face doar un guvern și nu le poate face doar un președinte – un alt președinte – și nu le pot face doar miniștrii și primarii. Trebuie să le facem toți, fiecare la timpul lui, fiecare la locul lui, fiecare la rostul lui, dar trebuie să facem lucruri pentru acest viitor.
Aveți nevoie pentru viitorul vostru de educație, care nu înseamnă numai școală, înseamnă școală în primul rând, dar înseamnă educație în sens larg. Și bătălia prezentului și a viitorului nu se mai dă doar între armate, se dă între puterea fiecărui individ și a fiecărei națiuni de a se informa, de a se educa, de a inova.
Avem nevoie de planuri pe termen lung în domeniul economic pentru voi anume, pentru generația voastră, pentru ceea ce înseamnă antreprenorul tânăr, pentru ceea ce înseamnă omul tânăr care are nevoie de un loc de muncă, pentru ceea ce înseamnă omul tânăr care inovează. Nu vom ieși și nu va ieși nimeni din ceea ce aproape cu o lozincă numim criza economică, nu vom ieși fără inovație, nu va mai exista creștere economică fără inovație. Și, dacă inovația este motorul și este singurul motor, va fi singurul motor al creșterii economice, cine altcineva decât mintea voastră tânără, educată și încrezătoare poate fi motorul inovării?
Avem nevoie, repetăm asta zilnic, ca pe o rugăciune laică, avem nevoie de o clasă politică mai bună. Da, așa să ne ajute Dumnezeu, dar avem, în același timp, nevoie de o națiune de cetățeni deplini, de oameni care să înțeleagă, așa cum voi, născuți în libertate, o puteți face, ce înseamnă un cetățean, care sunt cu adevărat drepturile lui, care sunt șansele lui, care sunt responsabilitățile lui.
Când Romania va avea cu adevărat o națiune de cetățeni, și asta se va întâmpla când voi veți fi în deplinătatea puterii voastre publice, atunci Romania va avea o clasă politică mai bună. Cred în asta, așa cum cred în voi.
Unii cred că noi ne-am întâlnit aici, astăzi, pentru ca eu, Crin Antonescu, împreună cu binecunoscuții mei prieteni, să îmi confirm candidatura la președinție. Nu e adevărat. Nu vreau să confirm nimic, pentru că n-a infirmat-o nimeni. Alții cred că am venit aici ca să prezint, să-mi depun candidatura la președinție, să prezint un program prezidențial. Nu, nici asta. Am venit aici, împreună cu câțiva prieteni – mai am – să discutăm despre viitor, despre viitorul apropiat, despre viitorul pe care voi îl vedeți și îl puteți face și despre bătălia pentru Președinția României, care nu înseamnă tot, dar înseamnă un pas.
Eu nu mi-am depus acum și nu îmi depun acum nicio candidatură. Eu, pur și simplu, nu vreau să fiu candidat. Vreau să fiu președintele României! Și voi fi!
Mă pregătesc pentru asta, dar nu electoral. Nu acum. Mă pregătesc învățând cu toată tinerețea pe care o mai am, pentru că sunt lucruri pe care nu le știu și pe care va trebui să le știu și să le fac atunci când voi fi președinte. Mă pregătesc, dar bătălia pentru Președinția României nu se reduce cu, nu începe cu și nu se termină cu un candidat, Crin Antonescu sau altul.
Bătălia pe care trebuie să o dăm și pe care va chem să o dați este una prin care să impunem și după aceea o vom impune și la vot, un alt conținut, un alt înțeles, o altă misiune acestei funcții supreme în statul român. Candidații sunt mulți, președintele va fi unul. Candidații trebuie, firește, să vorbească frumos, președintele va trebui să spună adevărul. Candidații culeg rezultatele efortului lor la sfârșitul unei campanii electorale. Președintele va trebui să culeagă rezultatul eforturilor sale la mulți ani după încheierea mandatului său, pentru că noi nu înțelegem și n-am înțeles nici când am modificat în proiectul pe care l-am făcut, nu l-am abandonat, Constituția, nu înțelegem președintele ca pe un intrigant, nu înțelegem președintele ca pe un distribuitor de putere, de posturi sau de bani, nu înțelegem președintele ca pe un ipocrit care are în realitate mai multă putere decât se vede.
Înțeleg președintele României ca pe un lider de conștiință națională. Atât. E de ajuns. Președintele României nu conspiră. Președintele României va trebui să inspire. Președintele României nu face jocuri de pe o zi pe alta, nu destituie și nu impune guverne, nu face manevre prin Parlament, nu face dosare.
Pentru Dumnezeu, președintele își reprezintă, își unește și își urmează națiunea în aspirațiile ei fundamentale. Nimeni, nimeni, nici analiștii ghicitoare, nici ghicitoarele analiști, nici astrologii, nici vrăjitorii nu vorbesc despre asta. Se țin de masă și spun apăsat ca pe o incantație: ‘Crin Antonescu nu va fi niciodată președintele României’. Alții, să fim onești, prieteni de-ai noștri la fel de hotărâți, afirmă :’Crin Antonescu va fi cu orice preț președintele României’.
Nu aceasta este tema. Nu de asta depinde destinul acestei țări sau al generației voastre, ci de modul în care vom câștiga bătălia pentru înțelesul și conținutul acestei funcții. Și, dacă vom câștiga această bătălie, mai departe suntem câștigători oricum.
Vă mulțumesc foarte mult pentru tot ceea ce ați făcut și faceți, ca oameni tineri, ca oameni care învață, ca oameni care muncesc, ca oameni care fac politică. Vă rog în continuare, comunicați cu colegii voștri de generație și spuneți-le că generația voastră, prima născută liberă după comunism, e cea care va ajunge la deplina maturitate într-un moment istoric extraordinar. Peste cinci ani, când se va încheia mandatul acesta de președinte, cine l-o lua, România mare, statul român întreg va împlini 100 de ani. Văd în voi pe oamenii care, atunci când România va împlini 100 de ani, vor putea spune, fără teamă de viitor, fără false complexe: ‘Da, eu cred în România, România este țara mea’. Lăsați lucrurile care țin de mizeria fiecărei zile la locul lor. Ridicați capul, priviți înainte, credeți în voi și în țara voastră! Mulțumesc! Victorie!”
Radu Zlati 
MAGISTRAL!
ApreciazăApreciază