La urne culegi ce ai semănat (11): Conducerea! Vai, conducerea…

Am lăsat la final probabil cea mai importantă cauză a semi-eșecului partidului în alegerile locale și a eșecului categoric la alegerile parlamentare: felul în care un grup de restrâns de persoane a înțeles să asigure conducerea Partidului Național Liberal. Pentru că toate cele 10 cauze ale eșecului liberal din 2016 sunt adevărate și corect identificate (din punctul meu de vedere, bineînțeles) dar multe nu ar fi existat sau nu ar fi avut amploarea constatată, retroactiv, în decembrie 2016, dacă noi, cei din PNL, am fi avut un leadership bun. În schimb a fost o conducere precum au fost și rezultatele: din când în când mediocră spre bună (dar și atunci, a fost una eminamente reactivă) și, cel mai adesea, una care s-a evidențiat prin decizii tactice sau/și strategice proaste și foarte proaste, unele fără punct de întoarcere.

Una dintre marile probleme a conducerii PNL a fost aceea că deciziile erau luate într-un cerc restrâns din jurul celor doi co-președinți, anunțate în presă, și doar după aceea supuse votului Biroului Permanent sau Consiliului Național; adică erau dezbătute (dacă erau…) și votate ulterior anunțării lor (pe surse sau direct în media), când un vot negativ ar fi adus prejudicii de imagine partidului: deoarece soluția deja fusese comunicată media de către liderii partidului, iar un vot negativ ar fi însemnat că partidul este în contradicție directă cu liderii săi. Prea adesea membrii BPN aflau că partidul a luat o decizie majoră (de pildă – susținerea fără rezerve a guvernului Cioloș) fără ca BPN să fi fost consultat, fără ca această decizie să fi fost discutată măcar cu membrii grupurilor PNL de la Cameră și Senat, cei care în mod direct urmau să sprijine respectivul Guvern.

O altă problemă majoră a fost frica strecurată, încetul cu încetul, în rândurile eșaloanelor 2 și 3 a conducerii partidului. Frica de posibilele repercusiuni care ar putea avea loc dacă aceștia (conducători de filiale județene, parlamentari, etc) nu ar urma întru totul liniile trasate de către conducătorii partidului. Frica de nu mai fi sprijiniți pentru a candida din nou, fie la alegerile locale fie la cele parlamentare; frica de a fi schimbați din pozițiile politce pe care le ocupau. Frica.

Despre cum funcționa acest mecanism al instaurării fricii, două exemple care m-au privit personal.

Primul exemplu: în decembrie 2014 a avut loc ultima întâlnire a parlamentarilor PNL cu domnul Iohannis, care fusese deja ales ca Președinte al României, dar poziția sa nu fusese oficializată, deci ne mai putea vorbi încă în calitate de co-președinte al PNL unificat. Printre altele, domnul Klaus Iohannis a afirmat că dorește, în calitate de președinte ales al statului român, întărirea independenței și autorității Parlamentului; iar în calitate de (încă) lider al partidului, să votăm (deputații liberali prezenți acolo) într-un anumit fel în cazul unei ridicări de imunitate parlamentară. Am replicat cu  mult respect domnului Iohannis că în ce privește solitările domniei sale, există o contradicție logică majoră: nu putea să dorească sincer, în același timp și sub același raport, independența parlamentarilor dar și un vot al acestora la ordinul conducerii de partid. Domnul Iohannis mi-a dat dreptate, dar în același timp m-a atenționat că, dacă nu respect indicația de vot, risc să mă pun în afara partidului. Am votat cum mi-a dictat conștiința, votul fiind secret.

Al doilea exemplu: în 2015 conducerea partidului, fără consultarea BPN și fără o discuție cu parlamentarii PNL, a anunțat în presa electronică faptul că PNL nu este de acord cu indemnizațiile pentru limită de vârstă pentru parlamentari (faimoasele, incorect denumite, pensii speciale) și că deputații PNL care au semnat inițiativa legislativă își vor retrage semnăturile. Ulterior acestui anunț, s-a discutat cu fiecare parlamentar în parte, iar aceștia au fost ”convinși” să retracteze semnăturile deși, repet, nu era vorba (și nu a fost niciodată) despre o dezbatere reală pe această temă în cadrul forurilor de conducere ale partidului, deci nici despre un vot și o decizie asumată statutar. În ce mă privește, discuția despre retragerea semnăturii a avut loc într-un cadru informal, la Cluj, și a sunat cam așa: ”Radule, aștept să îți retragi semnătura”; ”Alina, aștept ca tu sau oricine din conducere să îmi prezinte argumente care să mă convingă să mi-o retrag”; ”Nu am timp să discut pe tema asta cu tine, dar în schimb te pot da afară din partid”. Evident, concluzia discuției a fost că eu nu mi-am retras semnătura; este adevărat, nici nu am fost dat afară din partid.

Discutam, mai zilele trecute, cu un lider influențal al partidului. Un membru al BPN cu un cuvânt greu de spus, și cu răspunderi pe măsură. Iar acesta recunoștea că se făcea vinovat de lașitate în raport cu toate deciziile greșite luate de către conducerea partidului, multe dintre aceste decizii fiind conștientizate că sunt eronate, dar pe care respectiva persoană le votase într-un aproape unanim cor al yesmenilor liberali. Era un act de sinceritate, dar un act tardiv și inutil.

În sfârșit, una dintre cauzele conducerii cu totul defectuoase a PNL a fost lipsa dezbaterilor reale; nu doar lipsa dezbaterilor pro și contra din BPN (cel puțin, la acele ședințe la care am asistat sau despre acre am aflat amănunte, eu nefiind mebru al BPN) dar și a dezbaterilor dintre conducerea partidului și instrumentele organizaționale care stabileau sau aplicau politica partidului. Cel mai adesea, deciziile liderilor PNL nu rezultat în urma unor astfel de dezbateri, ci erau comunicate, urmând ca membrii de partid, că erau ei aleși locali sau parlamentari, să le aplice. Astfel, în grupul parlamentar de la Camera Deputaților au fost lansate, în ultimii doi ani, serioase semnale de alarmă privitoare fie la poziționarea PNL în raport cu unele inițiative legislative, fie (în ultmul an) în raport cu susținerea necondiționată a guvernului tehnocrat. Aproape de fiecare dată, pe chestii serioase și cu impact electoral major, conducerea de partid nu a luat în seamă argumentele parlamentarilor liberali. De altfel, co-președinta PNL, deputat ea însăși, a luat parte la prea puține ședințe ale grupului parlamentar.

Cam atât. Ce trebuia să fie spus, am spus. Iar ceea ce nu trebuia să spun, sper că am reușit să nu spun.

În rândurile de mai sus, nu am abordat problema resurselor umane: cum a fost recrutată, cum s-a impus, cu ce căi și prin ce mijloace, conducerea Partidului Național Liberal. Nu am discutat legitimitatea acesteia, nici calitatea ei intrisecă. Am vorbit doar despre atitudini, proceduri, sisteme de luare a deciziei.

Nu am discutat persoane și nu am făcut procese de intenție nimănui. Impresia mea, pe care nu m-am sfiit să o împărtășesc colegilor deputați, a fost faptul că în ultimii doi ani partidul meu s-a zbătut precum o găină fără cap: s-a agitat mult, a împroșcat sânge pe pereți, dar nu a reușit decât să moară, mai mult sau mai puțin artistic. Nu pun la îndoială nici calitățile personale, nici bunele intenții; nu mă îndoiesc de faptul că s-a vrut binele. Dar, vorba lui Richeliu, binele făcut s-a făcut prost, în schimb răul făcut, s-a făcut bine.

Ne așteaptă un proces prin care se va decanta, sper, nu doar o nouă conducere a Partidului Național Liberal la nivel de persoane, dar și o nouă conducere la nivel de mentalitate și stil al managementului. Sunt condamnat să fiu optimist, să sper că se poate mai-binele. Iar acest bine poate proveni inclusiv din rândurile celor care, până acum, au tăcut. Pentru că, parafrazând apostolul Pavel, este un timp al tăcerii. Dar este și un timp al discursului liber, al acțiunii și al valorilor asumate. ”Prin noi înșine”!

Alte articole recente, pe aceeași temă:

Anunțuri

Etichete:, , , , , , ,

3 comentarii pe “La urne culegi ce ai semănat (11): Conducerea! Vai, conducerea…”

  1. redguy1973 3 Ianuarie 2017 la 12:32 PM #

    PNL-ul ca partid liberal ar fi trebuit sa fie un partid fara yesmani ( nu cum era fostul PDL unde nimeni nu cracnea in fata adevaratului lider T.Basescu),unde parlamentarii trebuiau sa aiba un grad de independenta…
    In ceea ce priveste noul proces cu conducerea PNL tare mi-e ca se va ajunge la creearea unui partid pentru Ciolos &co pe scheletul PNL sau chiar la ruperea PNL-ului ,https://www.bugetul.ro/scandal-monstru-pnl-se-sparge-partidul/

    Apreciază

    • Radu Zlati 3 Ianuarie 2017 la 1:23 PM #

      dacă este să se spargă, se va sparge. Aștept Congresul, să văd dacă merită să mă mai numesc PNL-ist.

      Apreciază

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. Și totuși, răspunde cineva pentru dezastrul PNL? | Radu Zlati - fost deputat de Cluj - 4 Ianuarie 2017

    […] Partidului Național Liberal nu constă doar în criza de leadership, lansată imediat după plecarea lui Crin Antonescu și începerea procesului de fuziune PNL-PDL. […]

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: