Critica unui pachet de cheltuieli publice nu trebuie să fie în mod necesar o...
România anului 2026 este într-un rahat fără ieșire. Când va fi stop joc toți vor ridica din umeri. Nimeni nu va ști nimic, toți se vor întreba „ce-i de făcut”. Ce poți face când scrie faliment pe tine?
Dacă nu dormim e pentru a pândi aurora
Care va dovedi că, în sfârşit, trăim în prezent.
De ce România nu se reformează? Răspunsul stă într-un singur cuvânt batjocorit: Meritocrația.
„Cine ne-a răsucit în aşa fel, că noi,
orice-am face, ne aflăm mereu în postura
unuia care pleacă?”
Câte nu puteai tu să promiţi fără să pleci,
O, Viaţă frumoasă!
Acum e momentul, trebuie ţinut!
„Noi nu suntem numai materie nesigură în faţa ritualului nisipos lăsat pe malul extenuat al Sfinţilor.”
Încet se schimbă ziua-n strai de seară;
copaci bătrâni îi ţes pe crengi vestmânt.
Eşti între lumi, şi simţi cum se separă:
spre boltă una, alta spre pământ.
Cine, dacă-aş striga, m-ar auzi
dintre ale îngerilor cete? Chiar dacă vreunul
m-ar alipi deodată de inimă: aş pieri
de străşnicia mai puternicei lui firi.
Le picură teama ca bubele pline
și putreziciunea mai bine
miroase acum, la-nceput.
Deși iubiţii pier, iubirea e neperitoare
Şi moartea nu se va înstăpâni.
Nu mă lăsa, de umeri mă cuprinde,
Șoptește-mi vorbe clare, să-nțeleg,
Ori șuieră preziceri și colinde
Să fie iarnă pentr-un ev întreg.
Toate sunt bune întotdeauna și nimenea n-a murit!
Dinții rânjiți sunt grilajul ce ne împrejmuie,
nu mai vreau să zâmbesc, vreau să fiu!
În 1989 eram săraci, dar avea o economie coerentă, funcțională, care trebuia doar legată de noile realități. Aveam zero datorii și o grămadă de bani de primit. Acum ne îndreptăm veriginos către datorii de peste 60% din PIB, după care Dumnezeu cu mila! Atunci aveam impozite practic zero. Nu știai ce e impozitul pe proprietate, nu știai ce e impozitul pe mașină, iar impozitarea salariilor era absolut rahitică: zero impozitul pentru salariile mici, 10% pentru cele medii, 20% impozit maxim! Acestora li se adăuga doar 3% CAS-ul. Acum? CAS 25% + CASS 10% + Impozit 10% = 45% minim! La care adaugi impozite pe casă, pe mașină, RCA, rovignetă, asigurare obligatorie casă, accize, TVA. Ți se pare sau nu ciudat, toate acestea erau elemente necunoscute în 1989!
În titlul articolului am urat „Crăciun fericit” în limbile ucraineană și rusă, ca să nu se supere nimeni (prietenii știu de ce!). De asemeni, adaug și două colinde, una ucraineană (din Maramureș) și alta rusă.
Marile companii raportează profituri mici sau nule. Multe multinaționale și holding-uri mari folosesc structuri fiscale complexe precum: transfer pricing(facturare internă între filiale la prețuri artificiale), deductibilitate agresivă a cheltuielilor(ex: royalty-uri, dobânzi, servicii de consultanță către alte filiale offshore) etc. Astfel, profiturile „dispar” în jurisdicții cu impozitare scăzută sau sunt redirecționate sub formă de cheltuieli deductibile.
Clasa dirigentă, responsabilii deciziilor din ultimii ani și întregul edificiu de propagandiști, ONG-iști, jurnaliști și intelectuali publici care au dat legitimitate și au construit această malformație ideologică și politică, care a împins România în fundătura în care se află acum, sunt, până la proba contrarie, artizanii confuziei absolute și ai unui blocaj fără precedent istoric.
În acest moment, România pare abulică, dezaxată, confuză, fără direcție, fără capacitate de reacție, fără nucleu intern și, mai ales, fără „creier” — pentru că de acolo pleacă toate. România apare incapabilă să absoarbă informație relevantă despre evoluțiile geopolitice și tehnologice curente și pare incapabilă să interpreteze și să operaționalizeze aceste informații în politici și strategii coerente.
modelul de schimbare a regimului bazat pe sancțiuni, care a reușit în Venezuela, este viu și în mișcare de către Statele Unite împotriva Rusiei astăzi.
Să notăm că nici acum, după decenii de occidentalizare și parteneriat strategic, România nu a fost în stare să producă un specialist jurnalist, expert și analist pe SUA. Fie el și „acoperit”. Nimic. Zero.
Din culoarea umbrei
Se pictează seara,
Nesfârșită pentru mine
Departe de tine.
Ora constantă, eliberați de vârste
În nimbul ei pierdut
Ne vom afla lințoliul.
Cum se face că într-o țară cu infrastructură impecabilă, ca Germania, statul își permite să fie rezonabil, în timp ce în România, unde îți rupi mașina în craterele de pe asfalt, statul te taxează ca și cum ai circula pe circuite de Formula 1?Plătim impozite „europene” pentru drumuri medievale, iar mașinile noastre noi, de 1.4, […]
Așteptarea-i pe moarte
Asemenea gândului ce prin meandrul zadarnic
Cade strivit în poala ursitei.
Ușile-s zăvorite și-ncă cu dublu lacăt.
Poate cineva a izbutit să treacă de ele.
Dar era un om de atunci, când nu existau
cuvintele pe care le avem.
Situația actuală problematică a Americii, în care se află la un pas de a deveni un beligerant direct împotriva unei puteri nucleare rivale într-un război care nu implică nici teritoriu, nici principii vitale, este derutantă.
Nimic să nu vină Nimic
Să nu plece
Toate frunțile libere
Iar ca sentiment un cristal.
Drumul sfârșește-n țărmurile ude
roase de mare-n zbaterea-i pustie.
Inima ta-i aproape, dar n-aude,
poate-a pornit înspre vecie.
′Nainte să cedez vreau să-ți însemn
această cale de scăpare,
labilă precum dunga, precum spuma
′n săpații câmpi din mare.
Îți dăruiesc și-avara mea speranță.
Nu pot s-o cresc, de ostenit, noilor zile:
drept zălog sorții tale o dau acuma.
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veștejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tânăr niciodată.
Sunt bolnav de tot, prieteni,
Sunt bolnav peste măsură.
Singur nu ştiu cum şi unde m-am îmbolnăvit.
Mă frâng.
Parcă galopează vântul
Şuierând prin stepa sură,
Parcă-n creier alcoolul
Fierbe ca-n septemvre-un crâng.
Una dintre aceste filosofii construiește civilizații, își asumă riscul viitorului și mizează pe viață. Cealaltă asistă, nihilist, resemnat sau tâmp, la contracție și colaps. Așadar, provocarea Expansionismului: întrebarea nu este ce discurs ne place mai mult, ci în ce direcție alegem să ne înscriem existența colectivă.
Din mijloc de cale pe-ape
Am privit maluri lăsate –
Munții verzi sunt tot aproape
Doar că-n nori pe jumătate.
Comentarii recente