Președintele Trump a postat asta acum aproximativ o oră. Acest lucru face din ce în ce mai puțin probabil ca războiul cu Iranul să fie soluționat pe cale diplomatică, ceea ce înseamnă că opțiunile cele mai probabile acum sunt:
1) Trump menține blocada în vigoare pentru o perioadă extinsă de timp, în speranța că privarea economică accentuată a Iranului va înmuia cererile lor mai târziu (și sperând în mod similar că va putea suporta prețul în creștere al petrolului, care este pe cale să explodeze în doar câteva săptămâni);
sau
2) o revenire la operațiuni de luptă active, în speranța de a zdrobi voința de rezistență a Iranului „o dată pentru totdeauna”.
Opțiunea #1 îi permite Președintelui să amâne puțin mai mult problema în timp ce caută o altă ieșire (niciuna nu este în prezent vizibilă), dar nu va opri presiunea în creștere din pierderea zilnică de aproximativ 12mbd de pe piețele globale sau din cele 35% din îngrășăminte, aluminiu și heliu de care lumea are disperat nevoie; crește șansa să trecem de la o simplă recesiune la depresiune.
Opțiunea #2 îi face fericiți pe toți șoimii de război (cel puțin la început), precum și pe Netanyahu. Dar după o altă rundă mare de „șoc și groază” cu un început spectaculos, realitatea va intra în scenă la fel de rapid cum zboară o rachetă iraniană direct în facilitățile de producție a petrolului din GCC din tot golf, iar petrolul ar putea crește rapid la 200 de dolari.
Dar de data asta creșterea va fi din cauza unei constrângeri fizice, nu a unei decizii politice, și garantăm practic o depresiune globală din care nu putem tipări destui bani ca să scăpăm. Adăugând o insultă gravă la o rană serioasă, reluarea operațiunilor militare lasă în continuare Iranul în controlul SOH, materialelor nucleare reprocesate, capacității de rachete cu rază lungă, marinei sale de bărci rapide și sprijinului prin proxy.
Cu alte cuvinte, încercarea Opțiunii #2 eșuează cel mai probabil militar; diplomatic și economic.
sursa: X
Radu Zlati 
Lasă un comentariu