Claudiu D. Tufiș — Observații la Legea Salarizării

(1) Plata cu ora este doar o altă forma de sub-finanțare a educației. Scopul ei este unul singur: să nu angajezi oameni în sistem, căci dacă îi angajezi trebuie să le plătești salariu cu toate taxele și dările aferente. Și ca să îi faci să intre în sistem trebuie să le dai și salarii motivane.
(2) Nu toată lumea vrea plată cu ora. După cum plata cu ora nu este disponibilă pentru toți cei care o vor.
(3) În aceste condiții, creșterea plății pentru orele ținute în sistem „plata cu ora” este praf în ochi.
(4) Discuția despre dirigenție este de asemenea jignitoare pentru cei din sistemul de învățământ. După ce au eliminat sporul pentru dirigenție acum vin și oferă bani pentru dirigenție ca și cum ar face un favor. Nu poți să câștigi puncte pentru că încerci să repari ce ai stricat.
(5) Am spus de mai multe ori – nu este doar despre bani, este despre mesajul pe care coeficienții îl transmit întregii societăți cu privire la valoarea profesorilor. Să dai unui profesor universitar la sfârșit de carieră un coeficient care este doar la jumătatea scalei este o bătaie de joc. Să crești cu 0,6 unități coeficientul de salarizare pentru un profesor din preuniversitar de la primul an de carieră și până la pensionare, 0,6 unități pentru 35 de ani de predare este nu doar o bătaie de joc, este un atentat la viitorul țării.
(6) Salariile trebuie să reflecte importanța socială a profesiei. Peste salarii pot fi adăugate sporuri acolo unde sunt necesare – dirigenție, mediu rural, etc. – dar acestea sunt doar sporuri, pentru cine le dorește. Discuția despre sporuri nu poate avea loc decât din momentul în care oamenii sunt satisfăcuți de salariu.
(7) DAcă politicienii încă nu și-au dat seama că promisiunile lor nu mai valorează doi bani ar trebui să înțeleagă acest lucru cât mai rapid. ( Decenii profesorii au foat puși să aștepte, cu salarii de mizerie. Acum sunt puși să mai aștepe încă o rundă, pentru că trebuie umplute și mai mult buzunarele celor din politică, administrație, servicii. Este încă unul din modurile în care profeosrii sunt luați de proști.
(9) Nimeni NU CREDE că nu sunt bani. Nu când politicienii fac tot ce pot pentru a își secretiza averile. Nu când politicienii apar la Parlament sau la ședințe de partid în mașini de sute de mii de euro. Nu când își scot de la mână și își ascund în buzunar ceasuri de zeci de mii de euro, înainte de întâlniri cu presa și cu publicul. Nu când apar anchete de presă care arată zeci de primari dintr-un județ cu case de vacanță în Italia. Nu când rata de colectare la buget este la doar două treimi din media UE. Și lista poate fi continuată cu multe alte exemple.
(10) Acestea fiind spuse, legea salarizării este o batjocură iar politicienii care o susțin nu demonstrează decât o ipocrizie nemărginită, prin care nu pot obține decât disprețul celor din sisemul de învățământ.

sursa: FB